"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Cărți&evoluție

Băi, să moară Gibilan -whoever is him - că e aprilie. Nici nu-mi vine să cred că frec menta de juma' de an deja, că sunt tot o copilă idioată care  vrea prea multe și că nici măcar nu m-am maturizat în vreun fel. De asemenea, m-am mai și făcut o leneșă incurabilă. N-am deloc tărie să mă apuc de ceva, de absolut nimic. Știți cum m-am chinuit de vreo trei zile să scriu astea câteva rânduri? Dămnie, mă zgârâi pe ochi când mai trece-o zi pe lângă mine.



Am citit în schimb vreo câteva cărți care mi-au plăcut enorm și care chiar cred ca mi-au influențat un pic gândirea. Aș putea chiar să zic că ăsta e singurul lucru cu care am fost productivă.

Am început cu "Exuvii" , de Simona Popescu, care mă așteptam să fie o simplă autobiografie plicticoasă, descriind o copilărie normală a unei fetițe enervante. Însă cartea e mult mai mult decât atât. No spoilers, dar ajută să te gândești un pic la sine. Ajută prin faptul că autoarea relatează lucruri la care până acum nu te-ai gândit și pe care le uitaseși, dar pe care cu siguranță le-ai făcut. Capitolele cărții nu au continuitate, ci discută despre subiecte diferite: de la religiozitate până la dragoste și familie.

Pe urmă am descoperit "Flori pentru Algernon" de Daniel Keys, "Memoriile unei gheișe" de Arthur Golden, "Jurnalul Annei Frank".

Dar cea mai mare surpriză a mea a fost "Narcis și Gură-de-Aur", Herman Hesse. N-am chef să mai scriu nimic mult care să nu vă spună nimic despre cartea asta, pentru ca știu că nici măcar titlul nu prea ar putea face publicitate acestei cărți. Pe mine nu m-a atras titlul. Dar e o carte spirituală, revelând contrastul dintre două ipostaze ale omului. Super. Mi-a plăcut atât de mult încat deși avea un scris tâmpit de TNR 8, n-am adormit, plictisit sau lăsat de ea.

Nu știu de ce, dar mereu fac analogia cu mine când citesc ceva. Însă măcar mă face să pricep mai bine cu ce se mănâncă mesajul cărții.

Acum citesc, în paralel, "Jocul cu mărgelele de sticlă", tot de Hesse, și "Sub aceeași stea" a lui John Green. Fac paralela pentru ca Jocul e o carte grea la care trebuie să fiu atentă și să nu am Facebook-ul deschis în același timp. Stuped me, who became a lil'-cute-Facebook-addict.


Dacă cineva oricine are sugestii de cărți, nu prea ușoare și care să te facă să meditezi nițel, write to me.

2 comentarii:

  1. Mamă, Exuvii a fost fenomenală! Am citit-o în perioada mea de tipă tristă și foarte adâncă în gândire care mă apucase anul trecut.
    Sincer, habar nu am ce să-ți propun! Nu citesc cărți care să te facă să meditezi într-un mod profund prea des. Îmi place să mă limitez la a citi una pe lună sau ceva de genul, pentru că altfel devin o epavă emoțională și filozofică.
    Și eu am fost o cumva-obsedată de Facebook și devenise din ce în ce mai rău, așa că l-am închis. De o lună nu mai am facebook și mă simt mult mai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Doamne, n-as putea sa rezist fara Facebook, m-as simti izolata de lume si lasata in urma... :( felicitari ca poti rezista!:*

      Ștergere

Spune-mi ce crezi :o3 :