Stii? Acel sentiment care te doare, care te striveste, care te leaga permanent? Am ajuns sa cred ca il cunosti. Eu l-am uitat. Hai! Reaminteste-mi-l! Ajuta-ma! Vino din nou la mine...
Vino din nou la mine cu pasii tai surzi si goi, cu vocea ta silentioasa ce-mi trece prin pori, cu mana ta usoara ce-mi mangaie privirea. Vino din nou la mine, patrunde-n atmosfera de uitare, fa-ma sa-mi aduc aminte... de noi.
Cum sa uit? Cum pot sa uit? Nu stiu ce fac. Nu stiu ce vreau.
Defapt....
Vreau sa vii... ca in visul meu de-odinioara cu ochii trandafirii de lacrimi si buzele sterse de durere. Cu timpul in mana, oprindu-l ca-ntr-un cadru angelic, cu viata in tine. De ce acum nu mai e acea viata in tine?
Tremur. Spumeg de furie pentru ceva ce uit. De ce uit?
Hai, aminteste-mi. Aduna-mi parul de pe frunte, cum obisnuiai, cum mereu faceai, cum mereu ma alinai.
Plang. Am ajuns sa plang pentru tine din nou? Dar de ce?
Nu ai crede ce greu imi e cand te vad pe strada, trecand aievea. Cand esti acolo... mergi... nu ma vezi cum trec efemer pe langa tine. Imi pregatesc cu calm vocea sa te salut... si nu o fac. Mai pierd o lacrima pe-asfaltul rece... si tac. O vezi tu oare vreodata? Te atinge umezeala ei? Intensitatea ei? Durerea ei?
Ce uit de fapt? Te stiu, te simt. Inca te simt. Imi amintesc in tot detaliul ce am simtit. Dar te uit pe tine, sau iubirea pentru tine? Uit durerea sau pe tine? Vreau oare sa te uit pe tine? Nu stiu. Nu cred. Nu pot.
Cum sa te uit? Si totusi.... lipseste ceva din viata mea. Este acel sentiment.... care te doare, care te striveste, care te leaga permanent. Pe el il uit. Pe tine vreau sa te salvez in inima mea. Pe tine nu te pot uita!
Nu, nu vede durerea dintr-a ta lacrima simpla, dar fa-l sa o vada, sa o simta...
RăspundețiȘtergereStiu ca asa ar trebui. Dar... Nu vreau sa il fac sa vada cat am plans pentru el....
ȘtergereTotuşi atrage-i atenţia cumva..:(
RăspundețiȘtergere