"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."

joi, 29 mai 2014

Povestea unui fir de par


Se pierd treptat particule din mine.
 Cate-un fir de par imi cade suflat de vantul aspru torid, smulgandu-mi ceea ce odata imi placea. Imi pierd partea intunecata, imi pierd orignialitatea, totul cu un fir de par.
De-as pierde numai unul.
Ei zic ca e doar un fir de par ce-mi zboara milos si ca am altele. Conteaza? Poate a fost odata firul meu de par favorit. E absurd, alearga-n aerul tensionat de schimbari si ia pe rand ceea ce-mi place.
Un fir de par neinsemnat, ce rataceste strain de mine. Negrul, sobrul, asprul, romanticul, rosul, plansul, placerea; unde mi-au disparut toate? Au plecat toate cu un fir de par.
Le-am pierdut, n-am avut grija. Zic ca nu mai sunt eu fara ele, dar sunt acelasi om. Cu un fir de par si o speranta mai putin.
Se pierd treptat particule din mine.
Ratacesc prin lume fara ceea ce-mi place.
Sper la alte fire de par.
Sper sa nu mai pierd mai mult din mine.

duminică, 13 aprilie 2014

"Van Houten,
Sunt o persoana buna, dar un scriitor de nimic. Tu esti o persoana de nimic, dar un scriitor bun. Am face o echipa buna. Nu vreau sa-ti cer nicio favoare, dar, daca ai timp - si, din cate am vazut, ai din belsug -, ma intreb daca n-ai putea sa scrii un elogiu pentru Hazel. Am notite si tot ce trebuie, dar ai putea sa-l inghegi intr-un tot coerent sau ceva de genul? Sau macar sa-mi spui ce ar trebui sa schimb. 
Iata cum e treaba cu Hazel: aproape toti sunt obsedati sa lase un semn pe lume. Sa lase ceva posteritatii printr-un testament. Sa supravietuiasca mortii. Cu totii ne dorim sa nu fim uitati. Si eu la fel. Ceea ce ma framanta cel mai tare e sa fiu o alta victima colaterala de care nimeni sa nu-si aminteasca nimic din stravechiul razboi lipsit de glorie impotriva bolii.
Vreau sa las un semn.
Dar,  Van Houten: semnele pe care le lasa oamenii sunt mult prea adesea cicatrici. Construiesti un minimal hidos sau initiezi o lovitura de stat sau incerci sa devii o vedeta rock si te gandesti : "Acum isi vor aminti de mine", dar: (a) ei nu-si amintesc de tine si (b) tot ceea ce lasi in urma ta sunt si mai multe cicatrici. Lovitura ta de stat se transforma in dictatura. Minimalul se transforma intr-un prejudiciu. 
 (OK, poate ca nu sunt un scriitor atat de prost. Insa nu-mi pot aduna ideile laolalta, Van Houten. Gandurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna in constelatii.)
Suntem aidoma unei haite de caine care uda hidrantii. Otravim pamantul cu urina noastra toxica, marcand totul drept AL MEU intr-o incercare caraghioasa de a supravietui mortilor noastre. Nu ma pot opri din a urina pe hidranti. Stiu ca este prostesc si nefolositor - de proportii epopeic de nefolositoare in starea mea actuala -, dar sunt un animal ca oricare altul.
Hazel este diferita. Ea merge usor, batrane. Ea paseste usor  pe pamant. Hazel cunoaste adevarul: dupa toate probabilitatile, putem face rau universului, dupa cum, in egala masura il putem ajuta, dar, dupa toate probabilitatile, nu vom face niciuna din acestea. 
Oamenii vor spune ca e intristator ca ea lasa o cicatrice mai mica, ca mai putini isi vor aminti de ea, ca ea a fost iubita profund, dar nu pe scala larga. Dar nu este intristator, Van Houten. E triumfator. Este eroic. Nu asta este eroismul adevarat? Asa cum spun doctorii: mai intai sa nu provoci niciun rau. 
In fine, eroii adevarati nu sunt oameni care fac tot felul de lucruri; adevaratii eroi sunt oamenii care REMARCA lucrurile, dandu-le atentie. Tipul care a inventatt vaccinul contra variolei n-a inventat, de fapt, nimic. El doar a remarcat ca oamenii care aveau variola vacii nu faceau variola.
Dupa ce tomografia cu emisie de pozitroni s-a luminat, m-am furisat la terapie intensiva si am vazut-o in timp ce era inconstienta. Am mers pur si simplu in spatele unei asistente cu ecuson si am ajuns sa stau langa ea timp de zece minute, inainte sa fiu prins. Ma gandeam ca ea va muri inainte sa-i pot spune ca si eu aveam sa mor. Era brutal: permanentul zgomot mecanizat al terapiei intensive. Avea aceasta apa canceroasa de culoare inchisa care se scurgea din pieptul ei. Ochii inchisi. Intubata. Dar mana ii era in continuare mana ei, calda in continuare si cu unghiile date cu oja de culoare albastru-inchis, aproape neagra, si am tinut-o de mana si am incercat sa-mi imaginez lumea fara noi si, pret de o secunda, am fost o persoana destul de buna sa sper ca ea va muri astfel incat sa nu afle niciodata ca si eu voi muri. Dar apoi mi-am dorit sa am mai mult timp, astfel incat sa ne putem indragosti. Presupun ca dorinta mi s-a implinit. Mi-am lasat cicatricea. 
Un asistent a intrat si mi-a spus ca trebuie sa plec, ca vizitatorilor nu le era permis accesul, si l-am intrebat daca ea era bine, iar tipul a zis: "Inca accepta apa". O binecuvantare in desert, un blestem pe ocean.
Ce altceva? Ea este atat de frumoasa! Nu te mai saturi s-o privesti. Nu-ti faci niciodata griji daca e mai desteapta decat tine: stii sigur ca este. E amuzanta fara sa fie vreodata rea. O iubesc. Sunt tare norocos sa o iubesc, Van Houten. Nu ai posibilitatea sa alegi daca sa fii ranit in aceasta lume, batrane, dar ai un cuvant de spus legat de cine te raneste. Imi plac alegerile mele. Sper ca si ea sa fie multumita de alegerile ei.
Da, Augustus. Sunt. "

 JOHN GREEN: "THE FAULTS IN OUR STARS"


sâmbătă, 12 aprilie 2014

Cărți&evoluție

Băi, să moară Gibilan -whoever is him - că e aprilie. Nici nu-mi vine să cred că frec menta de juma' de an deja, că sunt tot o copilă idioată care  vrea prea multe și că nici măcar nu m-am maturizat în vreun fel. De asemenea, m-am mai și făcut o leneșă incurabilă. N-am deloc tărie să mă apuc de ceva, de absolut nimic. Știți cum m-am chinuit de vreo trei zile să scriu astea câteva rânduri? Dămnie, mă zgârâi pe ochi când mai trece-o zi pe lângă mine.



Am citit în schimb vreo câteva cărți care mi-au plăcut enorm și care chiar cred ca mi-au influențat un pic gândirea. Aș putea chiar să zic că ăsta e singurul lucru cu care am fost productivă.

Am început cu "Exuvii" , de Simona Popescu, care mă așteptam să fie o simplă autobiografie plicticoasă, descriind o copilărie normală a unei fetițe enervante. Însă cartea e mult mai mult decât atât. No spoilers, dar ajută să te gândești un pic la sine. Ajută prin faptul că autoarea relatează lucruri la care până acum nu te-ai gândit și pe care le uitaseși, dar pe care cu siguranță le-ai făcut. Capitolele cărții nu au continuitate, ci discută despre subiecte diferite: de la religiozitate până la dragoste și familie.

Pe urmă am descoperit "Flori pentru Algernon" de Daniel Keys, "Memoriile unei gheișe" de Arthur Golden, "Jurnalul Annei Frank".

Dar cea mai mare surpriză a mea a fost "Narcis și Gură-de-Aur", Herman Hesse. N-am chef să mai scriu nimic mult care să nu vă spună nimic despre cartea asta, pentru ca știu că nici măcar titlul nu prea ar putea face publicitate acestei cărți. Pe mine nu m-a atras titlul. Dar e o carte spirituală, revelând contrastul dintre două ipostaze ale omului. Super. Mi-a plăcut atât de mult încat deși avea un scris tâmpit de TNR 8, n-am adormit, plictisit sau lăsat de ea.

Nu știu de ce, dar mereu fac analogia cu mine când citesc ceva. Însă măcar mă face să pricep mai bine cu ce se mănâncă mesajul cărții.

Acum citesc, în paralel, "Jocul cu mărgelele de sticlă", tot de Hesse, și "Sub aceeași stea" a lui John Green. Fac paralela pentru ca Jocul e o carte grea la care trebuie să fiu atentă și să nu am Facebook-ul deschis în același timp. Stuped me, who became a lil'-cute-Facebook-addict.


Dacă cineva oricine are sugestii de cărți, nu prea ușoare și care să te facă să meditezi nițel, write to me.

joi, 20 februarie 2014

Leapşa indiscretă.. by Walking on Letters

1. Când mă uit spre biblioteca mea... realizez ca in curand voi avea nevoie de niste rafturi mai mari. Sau macar mai solide.

2. Atunci când cineva îmi vorbeşte în timp ce citesc... imi distrage atentia si de obicei sunt nevoita sa citesc din nou.

3. Când deschid pentru prima dată o nouă carte.. Daca abia mi-am cumparat-o : ma semnez, pun data, si in functie de subiectul ei pun un citat. Imi place sa imi fac colectii de carti ce au pe prima pagina aceleasi citate. Daca nu e a mea : citesc primul capitol.
4. Atunci când păşesc într-o librărie... ma simt perfect, fara vreun motiv anume. Daca ar servi si cafea, as ramane acolo foarte mult timp.

5. Când mi se pune pata pe o carte.. mama tipa la mine sa ma culc ca e megatarziu. Sau nu apuc sa imi mai scriu temele & co.

6. Primul lucru pe care îl fac după ce termin de citit un roman.. este search-ul pe Google de recenzii, pareri, referinte critice. Sau plang...

7. Cred că un blog bun de cărţi este acela care... are mereu recenzii la cartile pe care le citesc eu si care are mai ales citate extrase din carti. Uneori mi-e lene sa le transcriu eu, sau nu e cartea mea si nu le pot sublinia. And I'm so so so dissappointed ca nu raman cu citatele. De asta blogurile de carti trebuie sa aiba citate.

8. Atunci când îmi cumpăr cărţi le aleg pe baza... 1. autor 2. pret 3. daca stiu ca am nevoie de ea 4,care ar trebui sa fie primul punct de fapt : imi place subiectul, coperta, mi-a zis cineva ca e buna, profa mea de romana care e de incredere in materie de carti frumoase mi-a recomandat-o (chestii de genul asta).

9. Atunci când îmi aleg viitoarea lectură mă bazez pe.. nimic. Daca imi planific ceva sigur nu o sa duc la capat. Ma las in voia sortii si citesc ce imi cade la mana - si cand in sfarsit imi cade ceva la mana caut putin pe net.

10. Când o carte nu mă prinde de la început şi o citesc greu.. e pacat.. Nu imi place sa renunt la carti. Ma simt vinovata. Si totusi, daca nu merge si nu merge... o consider incompatibilitate si poate o mai incerc peste cativa ani cand voi fi mai matura.

11. Cred că atu-ul blogului meu constă în..  nu stiu in ce sau daca are vreun atu. Mie personal imi place titlul blogului meu. In sfarsit unul cu care sunt multumita. Si imi place atunci cand reusesc sa scriu ceva profund in putine cuvinte. Sau chiar mai multe, nu conteaza. Ma simt mandra de mine.

12. Atunci când trece o perioadă mai lungă de timp în care nu citesc.. me's too guilty. Mi se pare ca ma prostesc pe zi ce trece.

13. Legat de obsesia mea pentru cărţi, părinţii.. sunt megaincantati si ma lauda tuturor cu chestia asta. Imi iubesc parintii. Mereu sunt de acord sa imi cumpar carti noi, indiferent de moment. Ba chiar s-au obisnuit cu orele mele de culcare abstracte si nu foarte sanatoase.

14. Pentru mine, un roman bun e.. cel care te capteaza din toate punctele de vedere. I mean... e atunci cand te furnica pielea, cand parul de pe brate se ridica si eventual esti ca o gaina. Si atunci cand plangi.

15. Am o atracţie puternică pentru personajele... imprevizibile. De obicei antagonisti cand sunt baieti. You can say I like badasses. Ăăăă, si personajele care fac exact asa cum le duce capul si care nu se iau dupa gura lumii. Care se gandesc mult la ceva inainte sa ia o decizie. Care "mananca" din viata, nu din care "mananca" viata.

16. Pentru mine, o carte este..  fuckthisshit, I can't tell in such little words. All in all, it means a lot!

17. Dacă cineva îmi cere cu împrumut cărţi.. mhm. Ma stramb nitel, nu-mi place. Daca nu e o persoana apropiata o refuz categoric. Daca este... tot nu-mi pica bine. Mai ales daca imi cer cartile cu semnaturi, sublinieri, citate &chestii. Simt ca imi vor lua o parte din sentimentele mele pentru acea carte.



18. Atunci când aflu că un roman va fi ecranizat.. incerc sa vad si ecranizarea in functie de cat mi-a placut cartea... si daca actorul principal e sexy.

19. Atunci când cineva spune despre o carte pe care am iubit-o că e proastă.. incerc sa ii zic frumos cat de mult mi-a placut mie, poate se prinde si schimba subiectul. Dar daca opiniile lui despre carte sunt argumentate si au sens, probabil ca imi scade si mie pasiunea pentru carte. Imi deschide ochii uneori.

20. Oamenii care nu citesc.. nu stiu ce pierd. Eu am aflat de curand ce am pierdut. Pana in clasa a 6-a mi se parea o chestie stupida. Acum mi-e ciuda ca mi-am irosit acei ani si ca am fost asa de imatura.

21. Cred despre cărţile scrise de scriitorii români contemporani..  me loves Mircea Cartarescu.

22. Dacă ai avea şansa să te căsătoreşti cu un scriitor/o scriitoare, acela/aceea ar fi.. well, idk about this. La scriitori ma gandesc ca la un "senpai", nu la mai mult.

23. Părerea mea despre cititoarele electronice este..  ...... nu este.

24. Cred despre leapşa indiscretă...  a lot of certain feelings. Mi-a amintit multe despre pasiunile mele si m-a ajutat sa scriu ceva despre mine, pentru ca demult nu am mai reusit.