Povestea unui fir de par

Se pierd treptat particule din mine.
 Cate-un fir de par imi cade suflat de vantul aspru torid, smulgandu-mi ceea ce odata imi placea. Imi pierd partea intunecata, imi pierd orignialitatea, totul cu un fir de par.
De-as pierde numai unul.
Ei zic ca e doar un fir de par ce-mi zboara milos si ca am altele. Conteaza? Poate a fost odata firul meu de par favorit. E absurd, alearga-n aerul tensionat de schimbari si ia pe rand ceea ce-mi place.
Un fir de par neinsemnat, ce rataceste strain de mine. Negrul, sobrul, asprul, romanticul, rosul, plansul, placerea; unde mi-au disparut toate? Au plecat toate cu un fir de par.
Le-am pierdut, n-am avut grija. Zic ca nu mai sunt eu fara ele, dar sunt acelasi om. Cu un fir de par si o speranta mai putin.
Se pierd treptat particule din mine.
Ratacesc prin lume fara ceea ce-mi place.
Sper la alte fire de par.
Sper sa nu mai pierd mai mult din mine.

Sweet Fifteen

Ai 15 ani, vrei sa muţi munţii cu visele tale si vrei sa iubeşti.

Vrei sa te apropii de cer, încât întinzi mana vizionar spre gradientele orbitoare de albastru metalic crepuscular. Închizi si deschizi ochii la intervale fixe de timp, simţindu-ti genele pe pometii bruni pronunţati. Nici tu nu stii de ce, insa te gândeşti continuu la cele mai ciudate lucruri. The Smiths si melodiile lor îţi copleşesc conştiinţa. Crezi ca esti profund, te închipui scriitor sau artist in ceva timp. Îţi pare ca deschizi ochii când îi închizi de fapt, ceaţa orbirii nu te sperie, si te doare amar când esti nevoit sa gravezi imagini certe pe retina prea sensibilă. Ti-e teamă de tine, de ne-existenta ta, de modul în care te-ai putea pierde instant. Reacţii tardive te fac sa sughiti si sa imiti plânsul, gândurile disparitiei te macină, ca poate esti privit de cineva, de ceva, de orice, de tot. Totul, simbioza albastrului cu norii, îţi e în mâna. Ridici acea mana iar spre cer, după ce ai restrâns-o câteva minute pentru ca amortise si te furnica.

Fredonezi mut melodii, balade, vieţi. Versurile lor se potrivesc cu tine, pentru ca ai 15 ani si vrei sa simţi totul. Esti vânător de sentimente, absorbi si însusesti. Esti o osmoză de prea multe lucruri, multe necomplementare, multe incat se combina cu pielea ta, cu epidermele fiintei tale si le altereaza. Ti-e lene, absurd de lene, măcar sa retii gândurile tale.

Vrei sa anticipezi viitorul, sa îl petreci într-o secundă, sau poate într-o noapte. Vrei sa-l stii si sa nu te ia prin surprindere, sa nu regreti niciodata nimic. Zici cuvinte absurde si nu realizezi cat dor. Ai doar 15 ani si esti un fraier, muritor, visator....

Incerci sa te indepartezi de realitate si sa ii gasesti substituitori. Nu reusesti, deci te camuflezi in prieteni. Te injuri singur in minte si iti vine sa plangi. Iti curg lacrimile....

..... si le zambesti.

Ai 15 ani, vrei sa te iubesti, si lumea-i asa mare.

Nightside

Mi-am propus ca in ultima saptamana sa fac in sfarsit coperta pentru povestea mea cea noua. Mi-am invins ieri nitel lenea si am incercat ceva-ceva in Photoshop. And that's it : 

N-am prea avut idei, deci e foarte simpla. Insa mi-a placut tipul din imagine. Arata exact ca personajul principal din mintea mea. 

Pentru ca sunt in cautare de o parere, voi pune si prologul aici. E suficient de scurt, si initial a fost o idee pentru colectia "The uglies". Dar a devenit ceva mai mult. Hope you like it. 

 „Contur. 

Contur jilav de poveste rasturnata. De suflet spart.Hai. Accentueaza.

Apasa. Pune presiune pe mana ta. Simte umbra ca si cum ar fi in fata ta. Gandeste-o. Fa-o sa fie tu. Las-o sa te simta. Domin-o. Nu o lasa sa te domine ea. Nu mai crea la intamplare. Priveste-o. Imit-o. Recreeaz-o. Fa-o sa fie tu.

Contur. Asa cum vrei.”

Asa cum vreau eu. Eu vreau urat. Eu vreau degradare. Ne-om. Ne-fiinta. Ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Domina-l.”

 Pe cine sa domin? Eu vreau urat. Eu vreau degradare.

„Fa-o sa fie tu.”

Nu pot. Cine sunt eu? Sunt nimeni. Nu sunt ne-fiinta. Nu sunt ne-om. Sunt desenator. Eu vreau ceva ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Nu mai desena. Schiteaza-ti inima.”

N-am asa ceva. Tripp Nightside n-are inima. Are un organ. Are corp. Nu stie ce vrea.

„Gandeste. Simte. Invata sa fii tu. Sa iubesti. Sa gandesti.”

Nu gandesc. Imi las mana sa gandeasca pentru mine. Nu e suficient? Tot ce vreau e sa fac ceva urat. Sa reproduc degradarea pe care toti o emana. Pe care lumea asta blestemata o radiaza. Dar daca incerc sa fac asta, toata lumea imi spune ca ce imi iese e frumos. Eu nu vreau ceva frumos.

„Nu vrei ceva ca sa traiesti?”

Nu, minte idioata. Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care uratul e frumos, iar frumosul minte. In care nu exista ceea ce vreau. Nu vreau sa-mi pierd lacrimile intr-o lume coplesita de aparente. Unde substraturile preiau controlul.  

„Atunci fa ceva frumos. Ca ceilalti sa vada ce e cu adevarat urat.”

Ce e urat? Cine e urat? Portretele pe care le fac sunt urate? Eu asa vreau sa fie. Asa ar trebui sa fie. Au cearcane. Au lacrimi in ochi. Au zambete mincinoase. Au parul ciufulit si aspru. Fețe cadaverice. Eu simt. Eu le stiu trecutul. Toate sufera si sunt urate. Si toti cred ca sunt frumoase.

„Contur. Doar contur. Fa asta. Fa doar un contur. O realitate in care sa traiesti doar tu. Degradare. Ne-fiinta. Ne-om. Toti suntem ne-oameni. Egoism. Viata. Gelozie. Bunatate. Viata. 

Viata.

 Contur. Doar un contur. Misca-ti mana pe hartia alba. Impune-i tu sa se miste. Forteaz-o sa fie tu. Gandeste, Tripp. Existi. Fa ceva urat. Creeaza. Elibereaza frumosul din tine. Elibereaza-ma. Esti doar tu... si celalalt tu. Deseneaza. Suntem doar noi doi, Tripp. Doar tu si celalalt tu.

Doar Tripp si Trap.”

Doar noi. Eu. Eu. Si lumea corupta in care fierb. Incepem, Trap.

Revenind la oile mele multicolore si la traficul de unicorni, am avut ieri reintalnire cu clasa de care m-am despartit in vara. Ma rog, gestul in sine a fost dragut din partea fostei diriginte. Insa ne-am dus o gloata de douazeci si sase de persoane (ca vreo zece n-au apucat sa vina) la terasa si-am mancat cate (aproape) o pizza, incat a durat mai mult asteptarea decat pizza in sina. However, desi fiecare a discutat in grupuletul sau, eu m-am simtit bine. Adica, e frumos sa iti vezi dupa o vara unii colegi, sa ii vezi cu o palma mai mari decat tine desi erau pana la nasul tau, sa ii vezi pe toti cum s-au schimbat in trei luni. In doar trei luni. Si ei sa ma vada pe mine. Si eu m-am schimbat. Si inca mult.
Poate am sa pun o poza cu mine aici vreodata. Am zis poate.

Stiu ca ar trebui sa ma plang ca vine scoala, dar eu abia astept sa fiu boboaca. Vreau sa ii vad pe cei care imi vor fi colegi patru ani. Pe cei care ne vor indruma - sau tortura, tot una e - pe parcursul liceului. Vreau sa stiu cum e sa treci pe poarta aia fara sa simt ca nu sunt de-acolo. Ma rog, dau in dramatisme. Dar tot vreau, etc.

Hai ca am scris deja o gramada de aiureli. Bye bye si lenevie usoara.

The same fucking shit.

Whoa, mai avem doar o saptamana de vacanta. Nu stiu daca ar trebui sa imi para rau sau sa ma bucur, deci am incetat sa ma gandesc la chestia asta. Vreau doar sa ma bucur de ultimele zile.

Mi-am facut o lista cu lucruri pe care vreau sa le mai fac, ca sa ma asigur ca daca am lenevit toata vara aiurea, sa nu o fac si acum. I-am facut poza si fiindca n-am alta treaba, o pun si aici-sa. 

Nu va speriati de ideile mele nasoale si nu va suparati pe mine ca am pus lantisorul ala acolo.

Cum azi s-au dus ai mei la tara, eu am facut curatenie in sertarele pe care mi-era teama sa le deschid cu ei in casa. Ma dor a naibii de tare picioarele, ca m-o pus genialitatea mea sa fac cinci drumuri pana la cosul de gunoi de la scara, ca nu cumva sa vada unele tampenii parintii mei. Everyone's got their secrets, if you know what I mean. Mi-am aruncat toate oracolele vechi si ciudate si intr-o geanta veche de printr-a cincea, mi-am gasit fosta pereche favorita de casti, pe care am pierdut-o de mai bine de un an. Pacat ca mi-am luat altele intre timp.

Trecand la alta chestioaie, am pus in dreapta link-uri cu desene. Mai vechi, mai noi. M-a mancat pe mine zilele trecute sa mai schimb niste chestii care scartaiau la design. Si pentru ca simt nevoia sa ma laud, asta e design-ul care imi place cel mai mult din toate cate am avut, lalalala.

Ok, ma apuca nebunia. Sau prostia, same shit. Mi-e lene. Si mi-e somn. Si lene. AM MAI MENTIONAT LENE? Omfg, lista mea incepe sa ma bantuie. Maine merg la shopping. 

And that's it. 

And the summer's just begun.

Să mă ia naiba, n-am mai deschis blogu' de nu mai știu câtă vreme. Ce am făcut în timpul ăsta? Trei lucruri simple. Frecat menta înmulțit cu trei. Dacă chiar aș vrea să mă laud, aș putea să o înmulțesc de mai multe ori, că tot aceeași mâncare de pește e. Adică da, abia de-am reușit să mai citesc și să mai desenez câte ceva, d-apăi și să mai scriu. Băi, și când mă gândesc câte planuri extrem de productive aveam înainte să înceapă vacanța, îmi vine să mă-mpușc. Dar mi-e prea lene. Abia de apuc să scriu și eu postul ăsta în care mă plâng de cât de nașpa e vara.

Bun, să începem. Până acum am făcut doar introducerea, de-acum urmează partea ceva mai trasă de păr. Scopul acestei improvizații este realizarea celor 100 de postări pe blog. Mda, asta e a nouăzeci și noua. Pfui, nu-mi vine să cred că asta este a doua vară în care scriu aici. Doamne-ajută să mai fie și vara următoare, cu două sute de posturi. Muhahaha. Ăsta a fost un râs malefic a la Louie. Cum, nu-l știți pe Louie? Hai că nu vă cred. Orice copil care a avut copilărie s-a uitat măcar o singură dată la Viața cu Louie. Bine, gata cu aberațiile opționale, revin la cele reale.

Mi-am făcut un cont pe Deviant Art, așa ca de început de vacanță. DamnedDemon mă cheamă, aici e linkușorul. Am mai pus desene, poate pe unele nu le știți. În orice caz, vă aștept cu brațele deschise, dragilor.

Mi-am luat de la un târg de meșteșuguri o chestie -adică un fel de vază - în care să-mi pun creioanele, că nu-mi mai încap. Ce e atât de anormal la ea? Cel care a făcut-o, s-a semnat MAXIM. Hai, frate, vrei să te lauzi că ai valoare? Că asculți manele? Hă? Ce naiba. Culmea ar fi ca numele lui chiar sa aiba legatura cu chestia asta, Maxim, iar eu să fac pe cârcotașul degeaba. Eh, no one gives a fuck. Dacă sughiți, nu e vina mea.

Am citit o carte în care mobilul acțiunii era o oaie. Și mă credeți sau nu, mi-a plăcut al dracului de mult. E atât de inteligentă și poți să dezbați atâtea lucruri pe baza ei, încât aproape nici nu mi-am dat seama că eu chiar am citit o carte care se cheamă "În căutarea oii fantastice". E de Haruki Murakami, un japonez diiiștept. Adică ori e un geniu, ori e bătut în cap. Una din două. Nu intru în detalii pentru că deja aberez, însă știți cum o oaie cu o stea pe spate poate manipula întreaga Japonie pe toate planurile - financiar, economic etc. etc. -Nu, nu știți. Dar puteți afla.

Așa, pentru că eu consider că am bătut câmpii suficient pentru cea de nouăzeci și noua postare - adică mă dor degetele de la scrisul cu diacritice - vă las cu câteva desene pe care le-am făcut în momentele când am alungat lenea.

L - Change the world (Ken'chi Matsuyama) - de el sunt cea mai mandră

Gerard Way - My Chemical Romance 

Spiridușul seriei "The Uglies"

Niciodată nu rezist să nu mă laud. Și titlul din nou nu are niciun sens. Heh, am înceiat pe azi.

Out of Control

Şi când mă uit la ultima dată când am postat ceva, îmi vine să-mi dau palme. Daar, în sfârşit e gata. Tot, la naiba. Examene, banchet, generală. Şi din nou, gândesc "La naiba". Când au trecut toate? Şi îmi amintesc că acuşica am colegi noi etc etc. Revenind în prezent, mi-am cam pierdut abilităţile de a pălăvrăgi despre orice, deci probabil ca postarea asta nu se va extinde prea mult. 

Păi, cum a început vacanţa, ar trebui să am enşpe mii de planuri care mai de care mai productive, nu? Şi chiar aşa şi voiam. Dar mi-e lene. Şi cald. Şi iarăşi lene. Şi probabil ca din nou vacanţa mea se va rezuma la desen, citit, şi scris când mai am vreo ambiţie mai puternică. Adică nu prea des. Şi ieşit afară, frecat menta prin oraş. 

Examenele au fost al dracu' de uşoare, de-mi vine să mă zgârâi pe ochi că am făcut toate testele alea sâloase la mate. Că de, a fost întotdeauna disciplina mea favorită. Ironic vorbind. Şi ştiţi ce e şi mai ironic? Că tot la mate-info mă duc. Păi cum de ce? Fiindcă genialitatea mea nu ştie ce va vrea să se facă în patru ani, deci e mai bine aşa decât să ma blochez cu medicina dacă mă duc la ştiinte. Sau cu dreptu' şi restul bazaconiilor la sociale. Crud. Am media de admitere 10, nici nu-mi pasă. I feel like a boss. Toată lumea în jurul meu îşi numară mediile de deasupra lor, iar eu doar staaau... şi ma holbez la ei. Eu n-am ce număra, dar nu mă plang. Din contră, îmi place, hehe. Azi am stat de la 11 pe lângă şcoală ca să aflu nişte rezultate tâmpite. Şi ele vin la ora 4. Wtf, world? Mă oftică, anu' trecut cică s-au dat de la 10. Şi la noi de la 4? Mă urâţi. Am băut atâtea frappe-uri şi cappuccino-uri şi am frecventat terase cât n-am făcut-o într-un an. Mi-e milă de portofelul meu care s-a golit. Mda, destul de nasol. 

Şi fiindcă e vară, trebuie să îmi inving lenea şi să schimb şi eu niţel design-ul. Poate ceva mai vesel, nu ştiu. Dar vreau să îmi desenez eu imaginea de fundal, deci va mai dura ceva. E bine să vrei. 

Legat de titlul postării mele, eu m-am apucat de ascultat Hoobastank şi numai melodii d'ale lor am în minte - da, titlul e o melodie de-a lor. Şi Black Veil Brides, deşi pe ăştia îi ştiam de multă vreme. ÎI IUBESC. De ce Doamne eu iubesc numai chestii pe care trei sferturi din populaţia normală le-ar numi "satanisme" sau "rahaturi care ţipă"? Prefer să nu-mi răspundeţi, adevărul doare. 

Bun, mi-e somn, chiar dacă m-am îndopat cu cappuccino. Mă duc să mă culc. Noapte bună, puricii - sau ţânţarii - să vă tulbure somnul etc etc etc. Vă las cu un desen. E Andy Biersack - băiat - solistul Black Veil Brides.

A little piece of heaven.

Pick 5 bands you love before reading the questions.
1.Three Days Grace
2.Escape the Fate
3.Breaking Benjamin
4.Bullet for My Valentine
5.My Chemical Romance

What was the first song you ever heard by 1? Gone forever

How did you find out about 4? Uhm, a friend told me something like: "Quit this A7X crap. Go listen to Bullet."

Favorite Lyrics of 3? "Put me to sleep, Evil Angel. Open your wings, Evil Angel. Fly over me Evil Angel. Why can't I breath Evil Angel?"

Favorite song by 5? Helena.

What is your favorite song by 1? Last to know. 

When did you first get into 2? In the Chemistry Camp. Weird, hm? 

How did you get into 3? I'll just say that it was "love" at first sight.

What’s your favorite song by 4? Damn it, all of them. I can say that maybe the acoustic version of "The last fight" or "The poison".\

Is there a song by 3 that makes you sad? Dance with the devil. It makes me wanna cry without a reason.


Whats your favorite song of 2? World around me. And... Ungrateful. But it's kind of difficult to choose.

Favorite band members from each of them?
Three Days Grace - Adam Gontier

Escape the Fate - Craig Mabbitt
Breaking Benjamin - Ben Burnley
Bullet for My Valentine - Matthew Tuck
My Chemical Romance - Gerard Way

Favorite album from 2? Self-titled album, "Escape the Fate"

Have you ever seen 1 live? Fuck no. But I wish it like hell. 


Eu fac lepşe când ar trebui să învăţ. Mâine am teză la istorie din enşpe mii de pagini. But who cares? Mintea mea e plină de muzică. Şi de versuri. Bine, poate şi de Războiul de Independenţă al României, dar asta e doar teoretic. Aşa, iar in week-fucked-up-end-ul ăsta, chiar dacă sâmbătă mă duc la şcoala, voi schimba aspectul blogului. M-am total plictisit de ăsta, iar uneori schimbarea e bună. Acum sper să am ceva idei.

Just sayin'

Fuck technology.

Mi-am zis ca nu o sa mai fac postari random, dar acum chiar nu pot sa ma abtin.
Sunt plina de ofticarici - daca exista cuvantul asta - si de dracusori. Serios acum, chiar au ceva cu mine toate electronicele? Acum mi s-a mai stricat si telefonul. Si asta e mai rau decat daca ar trebui sa ascult manele o saptamana fara oprire. Acu' cauta-i vere service ca si-o iesit din garantie... sau roaga-te de tata sa iti ia altu'. Ce sa zic, sunt nevoita sa ma descurc pe un termen nelimitat cu un I-phone 10 si trei sferturi cu saniuta.Vai, noroc mai mare nu puteam sa am.
Cum s-a intamplat nenorocirea? Simplu. M-am trezit dimineata la 7 douazeci ca nu mi-a sunat alarma... dau sa ma uit la ceas si bum! Nu mi se mai deschidea telefonul. Am ramas "what the fuck, world?". Trezesc pe toti din casa, ma apuc de bocit, incerc sa il deschid si nimic.
Stiu ca par obsedata de telefon - si poate chiar sunt - dar pur si simplu ma omoara gandul ca nu mai am pe ce asculta muzica sau pe ce sa ma joc. Mda, Mp4-ul inca nu e in service la reparat... iar samsung-ul cu saniuta pe care sunt obligata sa il folosesc acum nu are mufa de casti. Dafac.
Bun, inchei. Deja imi vine sa plang.
Ba dum tss.

Go to hell, school! - And Happy Valentine's day.

Pentru oamenii într-o relație, mâine este Ziua Îndrăgostiților.
Pentru mine, mâine este joi, tre' să mă asculte la enșpe materii, nu știu nimic și deja o trecut ziua în care ar fi trebuit să învaț să iau 10.... a, da. Și apare Naruto. Partea cea mai bună a zilei, ce să zic și eu.
În fine, ăsta e din nou un random post pentru că, sincer, nu mai am timp să mai fac nimic. Desenat ioc, scris nici atât, n-am mai compus nimic de ceva vreme și crecă o să îmi si pierd din dexteritate. Ma rog, chiar dacă nu prea am avut-o, lol.
Momentan, mor de ciudă că mi-o fost lene să mă asculte mai la începutul semestrului când era mai ”pe vrute” și ca acu' am rămas printre puținii fără notă la o grămaadă de materii. Și mai am și olimpiada la romană pe cap. Am trecut și la engleză că am fost a treia, dar mi s-o nimerit să plec in Turcia fix când e județeana. Like a boss, babe. Am scăpat de muncă sâloasă in plus. Dacă tot am deschis subiectul ăsta, da, mă duc o săptamană pe-acolo și s-ar putea să lipsesc de pe blog. Doar s-ar putea, pentru ca am fost amenințată cu un Wi-fi in cameră. Zic și eu „amenințată” , că o bat pe directoare daca m-a păcălit și nu o să am prea-iubitul meu wireless. Hmm... Mă gandesc să îmi caut de pe-acolo niște chestii mai șmecheroase de desenat... că pe aici pe la mine nu se găsesc cărbuni colorați... și nici creioane din-alea mai șucare de care am vazut pe net. Huuua, oraș mic și tâmpit! Ca tot mi-am pierdut creionul rosu favorit. Aaa, da, da, da, și cercei trebuie să imi iau din Turcia. Vreau neapărat să îmi măresc colecția cu niște cercei de pe-acolo. Ou, Doamne, vorbesc o grămadă!
M-am săturat de școală! Bine, știu că majoritatea dintre noi ne-am plictisit și enervat pe moaca la câte-un prof, dacă nu chiar la toți. Da' sincer acuma, pe cine interesează să știe pe de rost la civică (,) că omul are un buget limitat și că trebuie să se încadreze in el, că un cetățean trebuie să respecte niște norme in societate... Bitch, please, astea sunt chestii pe care oricum le știi și nu e nevoie să le turui in fața ta! Profă tâmpită. Și nu e singura din nefericire. Muriți cu toții! - la profi ma refer, logic.
Bun, deja se lungește postul asta ciudat și care cu siguranță nu are sens pentru că nu stau să îl recitesc.
Acum am de învățat la civică. Scuzați aberațiile de pe ziua de azi, succes cu profii voștri tâmpiți și să aveți și timp liber.
Aaa, da. Ar trebui sa urez și o Ziua Îndragostiților frumoasă, nu?

Pălăvrăgeala + Primul desen în Paint Tool SAI.

 Mooor. Deci pur si simplu mor.

Si... am mai multe motive pentru asta.  Pentru inceput, unul din ele, logic ca sunt testele. Nu scoala, ci testele zilnice, am spus. Scoala nu ma doare prea tare, ca oricum in principiu dorm la ore, dar cand trebuie sa invat in fiecare zi pentru cate o lucrare, pur si simplu lenea incepe sa isi faca efectul peste tot in corpul meu, apoi durerile de cap vin si ele, apoi somnul din nou.
Apoi, chestiile "smart-oide" electronice ma urasc. Nu mai am spatiu pe cardul meu de memorie de 8 "giga", ca de, eu l-am umplut deja cu muzica si poze. Am sters din greseala toate pozele din laptop... Nu e mare scofala, am sters doar 9000 de poze - sper ca se observa ironia. Acum, nu mai mi se deschide Opera, si ma câcâi cu un tampit de Internet Explorer. Si ce mai e? Aaa, da. Am stricat incarcatorul la tableta si nu ma mai pot juca prea curand Subway Surf.
Ce sa zic, saptama buna rau rau.
In clasa la mine a aparut o noua moda, rubeola - sau, in termeni foarte medicali, mai nou, se cheama "ravioli". De luni, de cand s-a imbolnavit o colega, oricine se scarpina un pic mai tare e infestat. Ma simt bine ca eu am avut-o, pentru ca daca m-as fi infestat acum as fi lipsit de la ore. Nu ma deranjeaza statul acasa, dar chiar nu suport sa ma milogesc de lume sa imi dea si mie lectia la geogravarza, istorie, biologie, matematica, fizica... ma rog, v-ati prins. Si nici sa am bube pe tot corpul nu vreau. Nu. Absolut nu.
Gata, nu ma mai plang de nimic.

Si, dupa cum am promis in postarea trecuta, imi voi pune prima lucrare in Paint Tool SAI. Fiti blanzi, va rog. E prima! Si ma simt cum nu se poate mai mandra.
 
Dupa cum vedeti, cam are numele blogusorului meu pe ea. Asta pentru ca vreau sa o inscriu in concursul de creatie de pe blogul From Dawn to Dusk care cere sa desenez cum ar arata blogul meu daca ar fi un personaj. Cam masochist, ce-i drept dar... nu ma judecati, va rog!

Asa... si mai am cateva desene facute din plictiseala. Nu le-am editat deloc, mi-a fost prea lene.

Primul e Lavi din D.Gray Man, ceilalti doi ar trebui sa Ciel Phantomhive din Kuroshitsuji si o adaptare varianta "sad" a lui Light Yagami. Ce-i drept, sunt facute de ceva vreme, dar nu am putut rezista sa nu le postez.
Vad ca postarea mea deja se lungeste. Promit ca revin repede cu un nou capitol Light my Darkness. Bine, pe Wattpad sunt cu 2 capitole cred inainte, dar cand vine vorba sa postez si pe blog, pur si simplu uit.
 V-am pupat! 

Survivor.

In sfarsit simt si eu - macar un pic - ca s-a sfarsit anul 2012. Deci presimt ca acesta va fi un post lung.
Dupa cum ati observat - cred - am facut schimbari majore la aspectul blogului. Cred ca am schimbat cam tot ce am putut, inclusiv titlul blogului. Copilasul meu a devenit din "Dreams can become true!", ceva mai dur, mai cum sunt eu acum, mai "Life`s a Game." Nu am terminat inca seria de schimbari - sper eu, imbunatatiri - dar nu am mai putut astepta sa scriu aceasta postare.
Titlul ei, bineinteles, vine de la faptul ca eu si blogusorul meu am supravietuit acestui an. In curand, pe 13 ianuarie, daca imi amintesc bine, va fi ziua lui. Ow,da. Implineste 1 anisor! Si... daca tot ma laud, sa ma laud pana la final. Acusica e si ziua mea. Pe 15 ianuarie. Fac 14.
Acum sa revin la subiectul postarii.

De cand a inceput anul, nu mi-am facut niciun plan gen "asta voi face cu siguranta". Am zis doar ca "voi fi mai sincera, mai ordonata, mai silitoare si mai putin lenesa etc". Mdeh. Mai complicat de indeplinit decat pare - mai ales partea cu lenevia. Dar fiindca sunt ultimile ore din acest an, voi incepe si eu in sfarsit partea cu impresii. Apoi vine lista cu lucruri pe care imi doream sa le fi indeplinit si nu am putut. Si, ca sa inchei, voi face o lista cu lucruri pe care vreau sa le fac in 2013 - care se va mai largi in cursul anului.

I.Anul asta a fost unul ... normal. Imi amintesc cu atata placere, rusine si amuzament de unele momente - desi am o memorie scurta cand vine vorba de asa ceva. De exemplu, imi amintesc de cand urmaream unii baieti pe strada. Sau cand eram obsedata de geci rosii pentru ca asa avea baiatul pe care il placeam. Sau cand am primit toate fetele din clasa flori de 8 martie de la baieti - nu conteaza ca diriga a organizat totul. Sau a mai fost momentul ala... cand.... a dat unu' de la mine din clasa cu capul de geam si s-a spart geamul, iar intr-o saptamana s-a mai intamplat o data. In fine, geamurile erau de la vitrinele cu carti din clasa, dar tot inca nu le mai avem. Si imi mai amintesc cand am imitat toti tampitii de politicieni si emisiunile cat de cat populare pe la noi, ma rog, adaptate la conditii : "Te crezi Smartoid" sau "Danseaza pentru Bote" sau "Z Factor". Genius. Si toate au fost filmate in ora de geografie, cand profa incheia medii. Nu eram decat un sfert de clasa, pentru ca restu' chiulira. Ar mai fi multe momente funny din anul asta, dar memoria mea de pește nu imi mai permite sa scriu nimic.

In ansamblu, a fost un an amuzant, plin, cu bucurii, cu lacrimi, cu prieteni, cu falsi prieteni, cu dezamagiri, dar si cu multumiri si succese.

Si cred ca am scris suficient pentru punctul asta.

II.Mergem mai departe. Am zis ca acum voi spune despre ce nu am reusit sa fac. Aici pot spune cu usurinta ca lenea mea a ramas aceeasi. Ba chiar s-a facut mai mare. Nu am reusit sa slabesc asa cum vroiam - si sa nu ii credeti niciodata pe cei care spun ca aparentele nu conteaza. Nu am reusit sa citesc atat cat vroiam - tot din vina lenii. Nu am reusit sa ma indragostesc - din nou. Nu am putut sa nu ma schimb in rau. Nu mi-am facut mai multi prieteni. Si... cred ca virguliță cam atât nu am facut.

III. Si am ajuns la ceea ce asteptam eu cel mai mult. In 2013, vreau: 

• sa fiu mult mai de treaba
• sa imi ma cunosc mai bine
• sa ma orientez asupra a ceea ce vreau sa fac cu viata mea
• sa reusesc sa fac aproape tot ce imi propun
• sa citesc mai mult
• sa invat sa gatesc
• sa invat sa cant la chitara primita de la Mosu'
• sa pot sa scriu cu diacritice
• sa ma indragostesc
• sa scriu intr-un jurnal regulat. Nu in fiecare zi, dar macar odata pe saptamana.
• ca blogusorul meu sa fie descoperit de mai multa lume! - promit sa fiu si eu mai activa.
• Și atat. Deocamdata

In final, as vrea sa va urez la toti ca in 2013 sa fiti cu un pas mai aproape de visele voastre, daca nu chiar sa le atingeti, sa fiti bucurosi pentru ceea ce aveti si sa recunoasteti asta, sa nu plangeti pentru toate nimicurile si ca blogusorul vostru drag sa aiba mai mult succes!

Merit, deci pleaca, du-te, si lasa-ma sa ma doara!

.

Du-te. Du-te si lasa-ma in pace. Nu vreau sa aud nicio scuza, nicio vorba din partea ta. Vreau sa plang in legea mea.

Lasa-ma! Vreau sa tremur singura infierbantata in camera luminata doar partial . Vreau sa simt inaduseala nervilor ce ma coplesesc, ce imi cutremura mintea. Vreau sa aud melodia hardcore de la difuzoare, sa simt prin toata fiinta fiorul sentimentelor inghesuite printre acordurile de chitara si silabele tipate.

Pleaca! O sa fiu bine in singuratatea mea. Nu am nevoie de tine, doar e viata mea! O sa imi inghit tristetea difuza, o sa o separ de restul sentimentelor, o sa o inghesui in umbra mea – sa se innegreasca din ce in ce mai tare. Umbra nu ar fi neagra daca nu ar putea refugia unele simtiri; sa stea acolo, uitate, sa nu mai bantuie caile solitare din mintea mea precum o himera efemera din vis, precum le bantuiai odata tu.

Du-te! Lacrimile sunt dulci si incep sa le cunosc. Dulceata lor alina durererea scrijelita de degetele tale pe sufletul meu. Si doare. Chiar doare. Dar lasa-ma sa ma doara, stiu ca merit. Merit pentru ca nu am ales ceea ce trebuie, pentru ca nu mi-am ales prietenii potriviti, pentru ca mi-am ales un anturaj care nu e de mine.

Merit, deci pleaca, du-te, si lasa-ma sa ma doara! 

Girlish Drawing + Surpirze!

Salut salut! Mi-am revenit in fire si...  mi-am adus aminte de un vechi hobby.. care se pare ca inca ma relaxeaza si ca inca imi place la nebunie. Asa e... desenatul!
Aici .. un desen facut in graba la 2 noaptea cand mi se intamplasera suficient de multe cat sa fiu in stare sa rup pagina cu creionul :-j (nu ca ar mai fi rezistat prea mult)

Scuzati calitatea pozei.. nu am un aparat prea performant!

In fine... o:) Voi reseta rubrica Desenele Mele si voi adagua desenele noi >:D<
In sfarsit mi-a venit coletul de la cu cartea castigata de la Concursul de fidelitate pe luna august al blogului Mistress Kat, care a fost altfel si foarte original si incitant. Defapt.. mi-a venit mai devreme, dar cineva nu dau nume tata a uitat sa imi spuna.... Mersi (blogului cu concursul.. nu tatei, chiar daca asta s-ar intelege din contexul foarte ingenios in care l-am pus x_x )!
Aici e cartea the Weeping Empress, in engleza, semnata de autoare! >:D< Nici nu stii cat de mult ma bucur ca am castigat-o pe asta!

Home Sweet Home!

Eh... Nicaieri nu e ca acasa ....
Unde am fost? In tabara! Mda, stiu ... nu mi s-a simtit lipsa si oricum nu eram prea activa.
Dar...
M-am intors cu forte noi!
Am facut niste schimbari minore la aspectul blogului.
Mi-am incarcat bateriile cu inspiratie pentru postari viitoare.
Si ceva ce nu mi-a placut cand mi-am intalnit prietenii... m-am schimbat intr-o singura saptamana doar ca ... de data asta nu in bine si ma enerveaza la culme! Si nici macar nu realizam daca nu imi spunea o prietena! Ii multumesc! :o3 Nu stiu de ce.. dar de cand m-am intors , am un egoism in mine atat de sacaitor, si incerc sa scap de el si sa ma descarc, deci ... nu va suparati prea tare pe mine daca postarile vor fi schimbate ca stil :o3 >:D<.
Si .... voi incepe sa postez o noua poveste, la care imi frec mintea de ceva vreme, numita "Lumina-n intuneric"
P.S: E un titlu provizoriu... s-ar putea sa imi vina o idee mai buna. Voi reveni mai tarziu cu detalii despre poveste.
O zi faina! Ja ne! :*:*

Himera

Nu stiu ce e cu mine. Parca sunt mereu intr-o stare de vis, de inconstienta. Parca mereu in fata-mi ochilor vad himere. Incerc sa le ating, si ele dispar, eu ramanand nauca si desprinsa de realitate. Ma duc la fereastra, pentru ca ...lumea de afara nu imi ingaduie, scaldata in frumusetea ei orbitoare, angelica, sa imi mai formez himere inspaimantatoare, care sa ii diminueze din gratie si pasiune.

Insa acum privesc fara expresie cerul de cristal fumuriu spart in bucatele. Murdarit de cenusa vremii, carbune stins, viata aprinsa, nu ma mai copleseste. Nu, pentru ca himera mea era mai frumoasa. Himera mea era mai vesela, dar numai in contrast cu cerul mort.

Vreau sa simt cum imi mangaie pielea vantul, deschizand geamul incaperii intunecate, dar afara e moleseala, e inaduseala. Nicio adiere, nicio briza molcoma, nicio simtire. De ce nu imi este permis sa il simt? Asa cum e el, simplu si etern, mie imi place. Dar el imi place? El, care nici nu stiu ce e defapt? Sau senzatia ce mi-o graveaza... Acea furnicatura stresanta, acea soapta auzita de toti, dar neinteleasa de nimeni, acelea imi lipsesc atat de mult in momentul acesta.

Ma uit la jadul topit de pe jos, la iarba ce nu mai poate fi verde. Ea doar se adapteaza cerului. Plang amandoi. Totul e trist, desi eu vreau sa zambesc. Oare sa reusesc? Lumina incet se intuneca, isi pierde puritatea de altadata. Si ea incearca sa se armonizeze cu neantul ce o inconjoara.

Crengile copacilor par sperietorile de ciori, fara de expresie, din copilarie, negre si sumbre, cu ganduri malefice. Celelalte blocuri sunt doar strajerii miracolului in sine, pionii lumii coplesite de negreala celesta. 

Totul e-o liniste, dar si un stres, o presiune. Simt cum sunt constransa de atmosfera in care nici macar nu am pasit, spre care doar m-am apropiat. Incerc sa fac pasi inapoi, dar degeaba. Sunt captiva in acel paradis in destramare, care este placut tocmai prin decaderea lui.  

Cand deodata, cu obrazul lipit de geamul de gheata, cuprinsa de frioane cauzate de frumusete, lipsita de orice intentie si de orice vlaga sau tel, vad o raza evanescenta si diafana de soare. "E salvarea mea", asta gandesc. "Aceea e himera mea, pe care o asteptam sa ma elibereze." Himera mea, care intotdeauna ma orbea, acum e si ea rapita de tristete. Isi mentine slab viata. Dar exista! Himera mea e speranta unei noi raze de soare, in mijlocul naturii statice si sobre. Fantasma mea e visul meu. Himera mea ... e ceva ce penduleaza intre gand si neant, intre nimic si totul pentru mine. Este speranta, pe care in zilele funebre nu o voi mai vedea, dar care mereu va exista. Mereu in intuneric e si lumina. Mereu in cruzime e si mila. Mereu in viata e si o picatura de nimic. Si mereu in moarte... e un nou inceput!

 I`ll also show you a sweet dream next night!

Pentru tine... III

Ei bine, inca o etapa a vietii mele se incheie. Nu stiu de ce, si nici momentul exact, dar simt ca se va intampla ceva. Oare e din cauza trecerii timpului? Oare chiar timpul m-a ajutat? Pentru ca ... acum ca se termina aceasta perioada din viata mea... vad ca eu chiar te-am uitat si ca... anul trecut nici nu credeam ca este posibil asta. Nu mai simt nicio gelozie cand imi spui ca esti cu alta, nu mai simt nicio bucurie spontana cand vorbesc cu tine. Daca citesti vreodata asta, sa stii ca m-am mai maturizat fata de acel moment in care ne-am cunoscut. Vai! Eram atat de copilaroasa si atat de infantila, si iubirea mea pentru tine era atat de pura, de verticala! Nu imi pot imagina cum de s-a risipit... cum de s-a lasat purtata de vant, pana s-a indepartat de tot de fiinta mea, de sufletul meu. 

A fost o vreme in care vantul nu o dusese prea departe. Era pe cand incercam din toti porii sa te iubesc, cand ma fortam sa simt asta! Imi doream sa ma gandesc la tine, dar nu mai puteam sa o fac pretutindeni. Nu m-am inteles nici eu macar, de ce faceam asta. Acum cred ca era deoarece imi placea caldura acelui sentiment, si deoarece imi era teama de cat de sumbru putea fi sufletul meu fara el. Dar nu e! E tot cald si bun... 

Aici, iti scriu al treilea bilet pe care sper ca nu il vei primi. Iti vorbeam la inceput despre acest capitol incheiat din viata mea. Acest capitol, pe care la inceput il credeam ca reprezinta doar simplul fapt ca nu mai esti ceva important in sufletul meu, l-am descoperit ca era mult mai mult de atat. Era si faptul ca eu ma schimb mereu si ca nu mai sunt statornica precum eram. Acum sunt ... altfel. Nu mai sunt capabila sa iubesc alta persoana. Tu ai fost singura. Etapa noua a vietii mele sper ca va fi una de fericire, acum, cu inceputul noului an...inceputul clasei a 8-a... Si cu inceputul unei noi iubiri. 

Sa stii, 

Ca iti scriu asta

Cu drag 

Si durere....

N.N.

Confuzie

Nici nu stiu cum sa descriu ceea ce simt acum. Sunt confuza, iar inima mea e in ceata. In aceasta postare, nu vreau decat sa scriu despre ceea ce e inlauntrul meu, sa ma descarc, cu niste cuvinte simple, normale, pe care nu mi le pot scoate din minte.
Intai, am avut niste perioade mai tensionate cu prietena cea mai buna, pe care sunt extrem de fericita ca le-am depasit, pentru ca altfel numai m-as fi afundat in propria-mi persoana,
pana sa nu mai pot fi recuperata. Apoi, acum, la sfarsitul verii, imi pare rau ca plec si eu in sfarsit in concediu, pentru ca imi pare rau ca parasesc grupul in care abia simt ca ma integrez. Cand inima mea aproape incepe sa bata din nou pentru cineva, plec. Cat de greu imi e, pentru ca nu ar trebui sa bata pentru acest baiat! Nu aveam voie, si din cauza unor micute intamplari, uite ce s-a intamplat!
 Ce mai e.... E schimbarea la mine. Sunt la dieta, la miscare, sunt foarte schimbata, dupa cum imi spun ceilalti. Nici nu mai sunt atat de energica.... Oare e o maturizare? Nu stiu... Dar m-am schimbat la aproape orice. Pana si prietenii mi i-am schimbat! In momente ca aste nici nu mai stiu ce personalitate am, eu care mereu m-am autocunoscut si care am fost sincera cu mine. Ma comport altfel! Chiar astazi vorbeam cu cineva ca ea are o personalitate care se adapteaza la persoana cu care e in contact. M-a laudat pentru cat de sincera sunt cu mine si pentru ca am mereu aceeasi personalitate, adica nu sunt falsa. Oare sa o cred? Mie imi pare ca gandesc altfel..  nu stiu cum.
Insa, in ciuda atator lucruri necomformiste, vara asta sigur a fost cea mai buna! Am eliminat dubii, mi-am facut multi noi prieteni, aproape m-am indragostit, si... M-am distrat! Nu asta e cel mai important? Complicatiile mereu pot fi simplificate!
Cum a fost vara voastra?