Cum sunt străpunsă de angelică lumină
Cum vie-i a vantului vibrație-aievea
Așa impart cu tine-o așa zisă ”dragoste eterna”.
Cât mi-aș dori să nu mai simt
Viața stropilor de ploaie reci
Căci de tine departe-atunci mă vad
Și tu chiar in neant pleci.
Și mă lași singură să-mi pipăi
Singurătatea-n doliul-nfipt în piept,
Pe care-o lacrimă curge în văpăi,
Purtand cu ea un jar de vise
Și ghici ce : tu le-ai făcut scrum.
Cât aș vrea să-mi smulg instant doliul sângeriu
Pe care tu în mine l-ai crescut.
Doliul cu care te păstrez ca pe-un capriciu,
Unul care-mi e vital. Obligatoriu.
Acum, pierdută-n paradis, lumina-mi dăunează
Și viața din juru-mi parcă toată delirează.
M-ascund într-un întuneric animat
Din care m-ai și scos, m-ai și-ngropat.
Fain, fain. Aproape mi-au dat lacrimile :o3 !
RăspundețiȘtergereMultam fain! Exeperienta la gafata noastra = Inspiratie pentru Goasaa :))
ȘtergereMai spui :)) ! Vreo 5 postari de ale mele au legatura cu ea :-j ..
Ștergereuuu... sunt sursa de inspiratie:>:>
RăspundețiȘtergereCât de frumos scri!Îmi place atât de mult!
RăspundețiȘtergereMultumesc ! :*:*:*
ȘtergereFoarte frumos!N-am cuvinte..chiar te pricepi!:)
RăspundețiȘtergereMersi! :* Ma bucur ca ai trecut pe aici >:D<
Ștergere