Traiectorie

Primul articol din colecția: Trashed and scattered

...beznă.... 

...întuneric...

"...și totuși plin de lumină, atât de plin, încât având numai lumină, aceasta nu întâlnește nimic în cale și este beznă..."

Ți-am zis să pleci, te-am alungat din lumea mea lipsită de virilitate. Am vrut să ieși din mintea-mi pustiită... pentru că mereu erai acolo. Prea mă-nnebuneai cu al tau zâmbet mimetic. Îmi erai suflet și corp, îmi sorbeai viața treptat, puțin câte puțin cu fiecare clipire. Rămâneam, dar numai iubire juvenilă lăcrimândă. Mi-erai indispensabil, mi-erai aer greu și lumină divergentă. Mi-erai Soare, astru pe retina ochilor mei străvezii.

De-asta te-am alungat, am vrut sa pleci. 

Mă doare însă sobru-absența ta. M-am săturat să-mi tremure venele a tine. Umbra-ți de cărbune incandescent mi-a rămas grefată pe a mea. Ce mai pot face acum? Nici nu mai văd un alt soare, nicio constelație, nici nu mai simt viața. Nu-ți mai simt reverberația profundă-n mine. Nu-ți mai pot simți mirosul nevrotic amărui pe existența mea...

...și mă doare. Am vreo scăpare din capcana-ți austeră? Am vreo șansă în viața ta?

Nici nu știi cât regret că ți-am zis să pleci. Mintea-mi tardivă nu știa ce vrea, nu conștientiza dependența de tine. Puteai să rămâi, să nu ma asculți... și să rămâi.