Goală

Din colecția Trashed and Scattered

Goală.

Dureros de goală pe dinauntru.

Vreau să-mi sfărâm aripile de conştiinţă. Să nu mai gândesc, să le evapor în propria-mi goliciune. Mintea-mi de aripă gravată-n timp să se stoarcă de toată voinţa şi visul ce ma dor, să mi se scurgă printre vene şi articulaţii putrede. Să se absoarbă-n inima cadaverică, să-i impună şi ei festinul lipsei. Să fie un întreg, să nu mai fiu goală pe dinauntru. Să nu-mi mai fie mintea aripă.   

Şi să-mi sugrum durerea tot in mine. S-o crucific, s-o zgârâi cu unghiile-mi amorţite intrate-n carne. S-o zdrobesc de ţesuturile firave. S-o înghit fără să-mi pese: lacom, egoist. S-o simt pe limba-mi fără viaţă, mlădioasă, să-i savurez gustul piperat, metalic de ecou şi de-amintire. Să-mi radieze durerea prin pieptul cornos şi să mi-o spânzur de mâinile-mi osoase. Să geamă durerea de durere, aşa ca mine.

Dar răcnesc eu în locul ei, ca să moară tot în mine. Să piară tot înlăuntrul meu, în inima impletită-n aripile minţii mele. Să fiu din nou goală pe dinautru. Dureros de goală pe dinauntru.

Și-mi tot iubesc durerea închegată. Este tot parte din neantul cutiei toracice abstracte, tot parte din țesuturi vagi, din pori încâlciți și slabi.