And the summer's just begun.

Să mă ia naiba, n-am mai deschis blogu' de nu mai știu câtă vreme. Ce am făcut în timpul ăsta? Trei lucruri simple. Frecat menta înmulțit cu trei. Dacă chiar aș vrea să mă laud, aș putea să o înmulțesc de mai multe ori, că tot aceeași mâncare de pește e. Adică da, abia de-am reușit să mai citesc și să mai desenez câte ceva, d-apăi și să mai scriu. Băi, și când mă gândesc câte planuri extrem de productive aveam înainte să înceapă vacanța, îmi vine să mă-mpușc. Dar mi-e prea lene. Abia de apuc să scriu și eu postul ăsta în care mă plâng de cât de nașpa e vara.

Bun, să începem. Până acum am făcut doar introducerea, de-acum urmează partea ceva mai trasă de păr. Scopul acestei improvizații este realizarea celor 100 de postări pe blog. Mda, asta e a nouăzeci și noua. Pfui, nu-mi vine să cred că asta este a doua vară în care scriu aici. Doamne-ajută să mai fie și vara următoare, cu două sute de posturi. Muhahaha. Ăsta a fost un râs malefic a la Louie. Cum, nu-l știți pe Louie? Hai că nu vă cred. Orice copil care a avut copilărie s-a uitat măcar o singură dată la Viața cu Louie. Bine, gata cu aberațiile opționale, revin la cele reale.

Mi-am făcut un cont pe Deviant Art, așa ca de început de vacanță. DamnedDemon mă cheamă, aici e linkușorul. Am mai pus desene, poate pe unele nu le știți. În orice caz, vă aștept cu brațele deschise, dragilor.

Mi-am luat de la un târg de meșteșuguri o chestie -adică un fel de vază - în care să-mi pun creioanele, că nu-mi mai încap. Ce e atât de anormal la ea? Cel care a făcut-o, s-a semnat MAXIM. Hai, frate, vrei să te lauzi că ai valoare? Că asculți manele? Hă? Ce naiba. Culmea ar fi ca numele lui chiar sa aiba legatura cu chestia asta, Maxim, iar eu să fac pe cârcotașul degeaba. Eh, no one gives a fuck. Dacă sughiți, nu e vina mea.

Am citit o carte în care mobilul acțiunii era o oaie. Și mă credeți sau nu, mi-a plăcut al dracului de mult. E atât de inteligentă și poți să dezbați atâtea lucruri pe baza ei, încât aproape nici nu mi-am dat seama că eu chiar am citit o carte care se cheamă "În căutarea oii fantastice". E de Haruki Murakami, un japonez diiiștept. Adică ori e un geniu, ori e bătut în cap. Una din două. Nu intru în detalii pentru că deja aberez, însă știți cum o oaie cu o stea pe spate poate manipula întreaga Japonie pe toate planurile - financiar, economic etc. etc. -Nu, nu știți. Dar puteți afla.

Așa, pentru că eu consider că am bătut câmpii suficient pentru cea de nouăzeci și noua postare - adică mă dor degetele de la scrisul cu diacritice - vă las cu câteva desene pe care le-am făcut în momentele când am alungat lenea.

L - Change the world (Ken'chi Matsuyama) - de el sunt cea mai mandră

Gerard Way - My Chemical Romance 

Spiridușul seriei "The Uglies"

Niciodată nu rezist să nu mă laud. Și titlul din nou nu are niciun sens. Heh, am înceiat pe azi.