"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."

marți, 17 septembrie 2013

For her.

Nu stiu sa consolez oameni. Nu stiu sa spun vorbe dulci care sa aline durerea ta.
Dar acum iti scriu asta ca sa vezi ca sunt langa tine. Si chiar sunt. Am lacrimile tale. Pe chip, in ochi, in suflet, in mana. Peste tot.

Nu meriti sa suferi asa. Esti prea buna, prea tu, si prea o prietena buna ca sa patesti asta.
Imi pare rau.
Imi pare rau.

Nu meriti sa stii ca acela a fost ultimul "ramas-bun". Ultima imbratisare. Ultimul ras impreuna.
De ce? De ce a trebuit sa fie ultimul? De ce e atat de crud totul? Nimeni nu merita sa fie atat de crud totul.
Sunt langa tine. Si uite ca nici nu am sens acum.
Gandeste-te ca el poate fericit acolo unde s-a dus. Gandeste-te ca o sa isi tina promisiunea de acolo, de unde e. Gandeste-te, chiar daca stiu ca nu poti.

Eu sunt aici, prietena ta. Si uite ca nu am nici macar destule cuvinte pentru tine. Dar am lacrimi.

...and a very big hug.


Conceput de
Etichete: , ,

2 comentarii:

  1. Bianca18 septembrie 2013 la 16:45

    Nici eu nu sunt o super sfătuitoare, dar mă descurc. Faza e că de cele mai multe ori persoanele care au nevoie de sfaturi nu vor să le primească.

    RăspundețiȘtergere
  2. Raisa24 septembrie 2013 la 18:59

    Sunt o nesuferită când vine vorba de consolare.Dar totuși,important e că încercăm.

    RăspundețiȘtergere

Spune-mi ce crezi :o3 :

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)