Nightside

Mi-am propus ca in ultima saptamana sa fac in sfarsit coperta pentru povestea mea cea noua. Mi-am invins ieri nitel lenea si am incercat ceva-ceva in Photoshop. And that's it : 

N-am prea avut idei, deci e foarte simpla. Insa mi-a placut tipul din imagine. Arata exact ca personajul principal din mintea mea. 

Pentru ca sunt in cautare de o parere, voi pune si prologul aici. E suficient de scurt, si initial a fost o idee pentru colectia "The uglies". Dar a devenit ceva mai mult. Hope you like it. 

 „Contur. 

Contur jilav de poveste rasturnata. De suflet spart.Hai. Accentueaza.

Apasa. Pune presiune pe mana ta. Simte umbra ca si cum ar fi in fata ta. Gandeste-o. Fa-o sa fie tu. Las-o sa te simta. Domin-o. Nu o lasa sa te domine ea. Nu mai crea la intamplare. Priveste-o. Imit-o. Recreeaz-o. Fa-o sa fie tu.

Contur. Asa cum vrei.”

Asa cum vreau eu. Eu vreau urat. Eu vreau degradare. Ne-om. Ne-fiinta. Ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Domina-l.”

 Pe cine sa domin? Eu vreau urat. Eu vreau degradare.

„Fa-o sa fie tu.”

Nu pot. Cine sunt eu? Sunt nimeni. Nu sunt ne-fiinta. Nu sunt ne-om. Sunt desenator. Eu vreau ceva ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Nu mai desena. Schiteaza-ti inima.”

N-am asa ceva. Tripp Nightside n-are inima. Are un organ. Are corp. Nu stie ce vrea.

„Gandeste. Simte. Invata sa fii tu. Sa iubesti. Sa gandesti.”

Nu gandesc. Imi las mana sa gandeasca pentru mine. Nu e suficient? Tot ce vreau e sa fac ceva urat. Sa reproduc degradarea pe care toti o emana. Pe care lumea asta blestemata o radiaza. Dar daca incerc sa fac asta, toata lumea imi spune ca ce imi iese e frumos. Eu nu vreau ceva frumos.

„Nu vrei ceva ca sa traiesti?”

Nu, minte idioata. Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care uratul e frumos, iar frumosul minte. In care nu exista ceea ce vreau. Nu vreau sa-mi pierd lacrimile intr-o lume coplesita de aparente. Unde substraturile preiau controlul.  

„Atunci fa ceva frumos. Ca ceilalti sa vada ce e cu adevarat urat.”

Ce e urat? Cine e urat? Portretele pe care le fac sunt urate? Eu asa vreau sa fie. Asa ar trebui sa fie. Au cearcane. Au lacrimi in ochi. Au zambete mincinoase. Au parul ciufulit si aspru. Fețe cadaverice. Eu simt. Eu le stiu trecutul. Toate sufera si sunt urate. Si toti cred ca sunt frumoase.

„Contur. Doar contur. Fa asta. Fa doar un contur. O realitate in care sa traiesti doar tu. Degradare. Ne-fiinta. Ne-om. Toti suntem ne-oameni. Egoism. Viata. Gelozie. Bunatate. Viata. 

Viata.

 Contur. Doar un contur. Misca-ti mana pe hartia alba. Impune-i tu sa se miste. Forteaz-o sa fie tu. Gandeste, Tripp. Existi. Fa ceva urat. Creeaza. Elibereaza frumosul din tine. Elibereaza-ma. Esti doar tu... si celalalt tu. Deseneaza. Suntem doar noi doi, Tripp. Doar tu si celalalt tu.

Doar Tripp si Trap.”

Doar noi. Eu. Eu. Si lumea corupta in care fierb. Incepem, Trap.

Revenind la oile mele multicolore si la traficul de unicorni, am avut ieri reintalnire cu clasa de care m-am despartit in vara. Ma rog, gestul in sine a fost dragut din partea fostei diriginte. Insa ne-am dus o gloata de douazeci si sase de persoane (ca vreo zece n-au apucat sa vina) la terasa si-am mancat cate (aproape) o pizza, incat a durat mai mult asteptarea decat pizza in sina. However, desi fiecare a discutat in grupuletul sau, eu m-am simtit bine. Adica, e frumos sa iti vezi dupa o vara unii colegi, sa ii vezi cu o palma mai mari decat tine desi erau pana la nasul tau, sa ii vezi pe toti cum s-au schimbat in trei luni. In doar trei luni. Si ei sa ma vada pe mine. Si eu m-am schimbat. Si inca mult.
Poate am sa pun o poza cu mine aici vreodata. Am zis poate.

Stiu ca ar trebui sa ma plang ca vine scoala, dar eu abia astept sa fiu boboaca. Vreau sa ii vad pe cei care imi vor fi colegi patru ani. Pe cei care ne vor indruma - sau tortura, tot una e - pe parcursul liceului. Vreau sa stiu cum e sa treci pe poarta aia fara sa simt ca nu sunt de-acolo. Ma rog, dau in dramatisme. Dar tot vreau, etc.

Hai ca am scris deja o gramada de aiureli. Bye bye si lenevie usoara.