Sunt un vanator si-un cautator gelos. Imi caut eul. In fapte. In zambete si-n lacrimi. Pur si simplu... si egoist. Si-l caut prostesc prin alte figuri.
Ma echilibrez pe varful unui stalp de vis incert si subred. Figuri nedorite si aproape de perfectiune mi se imprima pe retine, umbre arzande imi impung ochii in orbite. Nu sunt negre, ci transparente. Iar transparenta lor ma arde, ma face sa ma vad pe mine altfel. Si ma inchipui invers si pe dos in proprii mei ochi. Si ma caut... si ma doare. Ma caut in alte figuri. Ma caut in alti oameni. Ma caut aiurea si doar cred ca ma gasesc. Dar nu ma gasesc de fapt, pentru ca eu stiu unde sunt si cine sunt. Sunt doar pe-un varf de vis cioplit stramb. Sunt doar un cautator gelos si-un vanator. De asta as vrea sa fiu oarba si surda. Ca nu mai aud alte figuri mincinoase, ca sa pot sa ma vanez doar pe mine.
Nu e posibil.
Ma bantuie vacarmul propriului meu tipat grav si zambet fals. De parca imi zgarie venele innodate de-o sclipire, de parca mi le sfarama vantul si le-nghite-n neant. Nu le suport. Sunt terminata de umbrele altora. Vreau liniste. Mi se amesteca gandurile crude. Vreau liniste. Dar sa fie a mea... pentru ca zambetul mi-e corcitura haina, iar lacrima nu-mi apartine. Tipatul mi-e copiat din alta parte. Nu stiu de unde. Nu cred ca mai vreau sa stiu de unde. Am vanat din nou ceva gresit.
Imposibil.
Vantul altor firi ma dezechilibreaza. Imi zgaltana fara sentiment stalpul subtiat deja. Ma amesteca cu ele, ma cuprind. Ma ispitesc sa le vanez si sa le asimilez impropriu. Ma fac sa-mi transpir si ultimul fir de sine si sa imi uit cautarea. Sa caut pe altcineva, cineva care sa nu fie "eu" si sa nu aiba eul meu in el. Din nou vacarm. Din nou moarte de sine.
Nu mai vreau.
Vreau sa imi vanez saritura de pe-un stalp de vis, stirbit de umbre, pe altul... lasandu-l pe cel vechi ingropat, in pace. Iar noul stalp sa fie la inaltime, unde alte figuri sa nu ajunga. Si mi voi inchipui un pistol in mana dreapta, pentru ca cea stanga imi astupa urechea inca vie. Sugrumand nelinistea. Pistolul sa-mi alunge viata din mine care nu e a mea. Sa ma lase sa caut ceea ce trebuie. Sa ma apere si sa ma ghideze. Nu-mi pasa ca e egoist ceea ce vreau sa vanez. Nu-mi va pasa de ce vor crede figurile impuscate despre mine.
Apoi ma voi vana pe mine pana ma voi impusca singura cu acel pistol din mana dreapta. Voi fi propriul meu sine pana stalpul cel nou se va lasa stirbit din nou.
Dar e imposibil. Stalpul cel nou nu se va lasa stirbit. Ii voi curata ranile cu pistolul. Si voi gasi continuu eul meu. Voi fi un vanator mort si-un cautator ce a gasit ceea ce cauta. Voi fi vanat ceea ce trebuie.
Mereu, de-acum inainte.
Iar stalpul cel nou este in constructie.
E foarte faină schimbarea! :3
RăspundețiȘtergere