Nightside

Mi-am propus ca in ultima saptamana sa fac in sfarsit coperta pentru povestea mea cea noua. Mi-am invins ieri nitel lenea si am incercat ceva-ceva in Photoshop. And that's it : 

N-am prea avut idei, deci e foarte simpla. Insa mi-a placut tipul din imagine. Arata exact ca personajul principal din mintea mea. 

Pentru ca sunt in cautare de o parere, voi pune si prologul aici. E suficient de scurt, si initial a fost o idee pentru colectia "The uglies". Dar a devenit ceva mai mult. Hope you like it. 

 „Contur. 

Contur jilav de poveste rasturnata. De suflet spart.Hai. Accentueaza.

Apasa. Pune presiune pe mana ta. Simte umbra ca si cum ar fi in fata ta. Gandeste-o. Fa-o sa fie tu. Las-o sa te simta. Domin-o. Nu o lasa sa te domine ea. Nu mai crea la intamplare. Priveste-o. Imit-o. Recreeaz-o. Fa-o sa fie tu.

Contur. Asa cum vrei.”

Asa cum vreau eu. Eu vreau urat. Eu vreau degradare. Ne-om. Ne-fiinta. Ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Domina-l.”

 Pe cine sa domin? Eu vreau urat. Eu vreau degradare.

„Fa-o sa fie tu.”

Nu pot. Cine sunt eu? Sunt nimeni. Nu sunt ne-fiinta. Nu sunt ne-om. Sunt desenator. Eu vreau ceva ne-dominat de frumosul din sufletul meu.

„Nu mai desena. Schiteaza-ti inima.”

N-am asa ceva. Tripp Nightside n-are inima. Are un organ. Are corp. Nu stie ce vrea.

„Gandeste. Simte. Invata sa fii tu. Sa iubesti. Sa gandesti.”

Nu gandesc. Imi las mana sa gandeasca pentru mine. Nu e suficient? Tot ce vreau e sa fac ceva urat. Sa reproduc degradarea pe care toti o emana. Pe care lumea asta blestemata o radiaza. Dar daca incerc sa fac asta, toata lumea imi spune ca ce imi iese e frumos. Eu nu vreau ceva frumos.

„Nu vrei ceva ca sa traiesti?”

Nu, minte idioata. Nu vreau sa traiesc intr-o lume in care uratul e frumos, iar frumosul minte. In care nu exista ceea ce vreau. Nu vreau sa-mi pierd lacrimile intr-o lume coplesita de aparente. Unde substraturile preiau controlul.  

„Atunci fa ceva frumos. Ca ceilalti sa vada ce e cu adevarat urat.”

Ce e urat? Cine e urat? Portretele pe care le fac sunt urate? Eu asa vreau sa fie. Asa ar trebui sa fie. Au cearcane. Au lacrimi in ochi. Au zambete mincinoase. Au parul ciufulit si aspru. Fețe cadaverice. Eu simt. Eu le stiu trecutul. Toate sufera si sunt urate. Si toti cred ca sunt frumoase.

„Contur. Doar contur. Fa asta. Fa doar un contur. O realitate in care sa traiesti doar tu. Degradare. Ne-fiinta. Ne-om. Toti suntem ne-oameni. Egoism. Viata. Gelozie. Bunatate. Viata. 

Viata.

 Contur. Doar un contur. Misca-ti mana pe hartia alba. Impune-i tu sa se miste. Forteaz-o sa fie tu. Gandeste, Tripp. Existi. Fa ceva urat. Creeaza. Elibereaza frumosul din tine. Elibereaza-ma. Esti doar tu... si celalalt tu. Deseneaza. Suntem doar noi doi, Tripp. Doar tu si celalalt tu.

Doar Tripp si Trap.”

Doar noi. Eu. Eu. Si lumea corupta in care fierb. Incepem, Trap.

Revenind la oile mele multicolore si la traficul de unicorni, am avut ieri reintalnire cu clasa de care m-am despartit in vara. Ma rog, gestul in sine a fost dragut din partea fostei diriginte. Insa ne-am dus o gloata de douazeci si sase de persoane (ca vreo zece n-au apucat sa vina) la terasa si-am mancat cate (aproape) o pizza, incat a durat mai mult asteptarea decat pizza in sina. However, desi fiecare a discutat in grupuletul sau, eu m-am simtit bine. Adica, e frumos sa iti vezi dupa o vara unii colegi, sa ii vezi cu o palma mai mari decat tine desi erau pana la nasul tau, sa ii vezi pe toti cum s-au schimbat in trei luni. In doar trei luni. Si ei sa ma vada pe mine. Si eu m-am schimbat. Si inca mult.
Poate am sa pun o poza cu mine aici vreodata. Am zis poate.

Stiu ca ar trebui sa ma plang ca vine scoala, dar eu abia astept sa fiu boboaca. Vreau sa ii vad pe cei care imi vor fi colegi patru ani. Pe cei care ne vor indruma - sau tortura, tot una e - pe parcursul liceului. Vreau sa stiu cum e sa treci pe poarta aia fara sa simt ca nu sunt de-acolo. Ma rog, dau in dramatisme. Dar tot vreau, etc.

Hai ca am scris deja o gramada de aiureli. Bye bye si lenevie usoara.

The same fucking shit.

Whoa, mai avem doar o saptamana de vacanta. Nu stiu daca ar trebui sa imi para rau sau sa ma bucur, deci am incetat sa ma gandesc la chestia asta. Vreau doar sa ma bucur de ultimele zile.

Mi-am facut o lista cu lucruri pe care vreau sa le mai fac, ca sa ma asigur ca daca am lenevit toata vara aiurea, sa nu o fac si acum. I-am facut poza si fiindca n-am alta treaba, o pun si aici-sa. 

Nu va speriati de ideile mele nasoale si nu va suparati pe mine ca am pus lantisorul ala acolo.

Cum azi s-au dus ai mei la tara, eu am facut curatenie in sertarele pe care mi-era teama sa le deschid cu ei in casa. Ma dor a naibii de tare picioarele, ca m-o pus genialitatea mea sa fac cinci drumuri pana la cosul de gunoi de la scara, ca nu cumva sa vada unele tampenii parintii mei. Everyone's got their secrets, if you know what I mean. Mi-am aruncat toate oracolele vechi si ciudate si intr-o geanta veche de printr-a cincea, mi-am gasit fosta pereche favorita de casti, pe care am pierdut-o de mai bine de un an. Pacat ca mi-am luat altele intre timp.

Trecand la alta chestioaie, am pus in dreapta link-uri cu desene. Mai vechi, mai noi. M-a mancat pe mine zilele trecute sa mai schimb niste chestii care scartaiau la design. Si pentru ca simt nevoia sa ma laud, asta e design-ul care imi place cel mai mult din toate cate am avut, lalalala.

Ok, ma apuca nebunia. Sau prostia, same shit. Mi-e lene. Si mi-e somn. Si lene. AM MAI MENTIONAT LENE? Omfg, lista mea incepe sa ma bantuie. Maine merg la shopping. 

And that's it. 

Conspirația I

V-aţi gândit vreodată la coincidenţele ce ne determină drumul în viaţă și la concursurile de împrejurări? Probabil că vă întrebaţi la ce mă refer când vă întreb ciudățenii din senin. Acest subiect, pe care încerc să îl abordez pentru prima oară în vreo postare, este prea vast ca eu, la cei paişpe ani ai mei, să-l dezbat pe de-antregul. 

Dar vreau doar să ne gândim puţin. Recent m-am uitat la un anime, în care protagonistul credea ca totul din jurul său este o conspirație. Că cineva, undeva, "conspirează" ca el să reușească sau să eșueze. Cu alte cuvinte, duce coincidența la un nivel înalt. Întai am crezut că tipul e smintit și că îi lipsesc câteva rotițe. Dar m-am gândit, la rândul meu, un pic. Am dat la o parte umorul crud pe care serialul îl emana... și am ajuns la concluzia că, până în punctul în care aduce situația la un ridicol amar, omul acela are dreptate.

Nu vi se pare o coincidență că ne-am întâlnit la un moment dat cu cineva, apoi devenind cei mai buni prieteni? Sau că mai multe persoane ajungem în aceeași clasă? Că unii dintre noi ne alegem aceleași viitoruri, aceleași meserii? Cred că, așa cum îi plăcea eroului meu să o numească, pot toate fi numite -la figurat - "conspirații". Și aș putea continua cu exemple.  

Bineînțeles, undeva între coincidență și realitate apare și altceva. Personalitatea, talentul, modurile de a reacționa, diferențele de aptitudini. Nu toți cei care își aleg un viitor îl dobândesc în același mod. Unii chiar renunță la jumătatea drumului.

Și am ajuns în punctul în care deja coincidența se separă, încet, de ceea ce noi numim cotidian. Devine un automatism subtil, pe care rareori îl percepem sau îl băgăm în seamă. De ce? Poate din comoditate, poate doar din cauză că nu toți oamenii cred în hazard. Mulți oameni consideră că lucrul despre care eu scriu nici măcar nu există. Și nu mă deranjează, pentru că știu că e posibil ca punctul meu de vedere să fie eronat. Dar cum eu sunt radicală și greu îmi modific modul în care văd lucrurile.

M-am amețit. Da, subiectul ăsta e prea greu de dezbătut pentru cineva care nu a studiat nimic înainte. Însă voi continua într-o altă postare, când voi fi mai bine informată și când voi găsi mai ușor cuvintele cu care să mă exprim. Evident, acum am eșuat. 

Fuck technology.

Mi-am zis ca nu o sa mai fac postari random, dar acum chiar nu pot sa ma abtin.
Sunt plina de ofticarici - daca exista cuvantul asta - si de dracusori. Serios acum, chiar au ceva cu mine toate electronicele? Acum mi s-a mai stricat si telefonul. Si asta e mai rau decat daca ar trebui sa ascult manele o saptamana fara oprire. Acu' cauta-i vere service ca si-o iesit din garantie... sau roaga-te de tata sa iti ia altu'. Ce sa zic, sunt nevoita sa ma descurc pe un termen nelimitat cu un I-phone 10 si trei sferturi cu saniuta.Vai, noroc mai mare nu puteam sa am.
Cum s-a intamplat nenorocirea? Simplu. M-am trezit dimineata la 7 douazeci ca nu mi-a sunat alarma... dau sa ma uit la ceas si bum! Nu mi se mai deschidea telefonul. Am ramas "what the fuck, world?". Trezesc pe toti din casa, ma apuc de bocit, incerc sa il deschid si nimic.
Stiu ca par obsedata de telefon - si poate chiar sunt - dar pur si simplu ma omoara gandul ca nu mai am pe ce asculta muzica sau pe ce sa ma joc. Mda, Mp4-ul inca nu e in service la reparat... iar samsung-ul cu saniuta pe care sunt obligata sa il folosesc acum nu are mufa de casti. Dafac.
Bun, inchei. Deja imi vine sa plang.
Ba dum tss.

Happy!

Bine. Pai. Saptamana asta am cu ce ma lauda.
Inca cateva zile si plec, ieeeii! o.O Mai exact duminica. Nu imi vine sa cred cand a trecut timpul atat de repede, stiu doar ca eu acum ar trebui sa invat la romana ca sambata e olimpiada aia tampita si eu stau numai cu un ochi in dulap si cu unu pe pat sa vad daca imi pun in bagaj tot ce imi trebuie sa am cu mine.
Apoi a venit si taica-miu de pe unde a mai fost el plecat si mi-a adus - bine, fie, printre altele- trusa de desen. Pentru schite cum stie ca fac eu. Iar acum nu ma pot abtine sa nu desenez mereu. Ai creat un monstru, tata.

Dupa cum se vede, deja unele chestii s-au mai micsorat, dar nu conteaza asta. Nu inca o.O

Si, ca o prima "opera" non-anime realzata in carbunele de la noua trusa, l-am facut pe Joker din The Dark Knight. Tampenia e ca asta e singurul personaj negativ pe care il iubeeesc. Nu imi place Batman, dar Joker e intr-o cu totul alta liga. Poate acolo sus langa Evan Peters, cine stie. 

Bine, nu a iesit chiar asa cum as fi vrut, dar imi tremura mana cand puneam carbunele pe foaie. Si asta nu mi s-a mai intamplat niciodata. 

Schimband subiectul, ieri am fost in oras cu ai mei. Si ... pe langa o fâțâiala de cateva ore, am trecut si prin Lidl. Si in timp ce mama se uita ea pe acolo la branzeturi, ochisorii mei ageri au vazut alte truse de desen. Si am stat si m-am holbat la ele, de ceilalti clienti credeau ca-s pshihopata. Am gasit la un moment dat una cu carbuni colorati, creioane tot colorate si inca niste chestii care nu stiu la ce se folosesc. Binecuvantat fii, Lidl! A trebuit sa ma rog de tata jumate de ora printre standurile de pufuleti sa mi-o cumpere, dar totul a meritat.

Electronicele inca ma urasc. Mai am numai 200 de mega liberi in cardul de memorie de la telefon. Mp4-ul e inca stricat ca nici Batman nu stie unde i-am pus certificatul de garantie sa il duc in service. Tata si-o pus nu stiu ce geanta de o tona pe castile mele si acum si alea sunt șubrede. Si am mai stricat inca un buton de la tastatura laptop-ului. Acum sunt trei stricate : Ctrl-ul, F5-ul si T-ul. La naiba, de T chiar am nevoie si nu se mai apasa ca lumea! Macar mi-am reparat incarcatorul de la tableta ca il stricasem si pe ala.  

Si acum nu ma mai gandesc nici la olimpiada, nici la bagaje, nici la ce voi scrie mai departe la poveste si nici la baieti sau la cai verzi pe pereti. Nu, nu, nu. Eu caut pe internet imagini cu Andy Biersack si cu Jared Leto si beau ciocolata calda, pe care, apropo, tocmai mi-am varsat-o pe tricou. Holy shit. 

Ahem, voi mai posta inca o data minim pana sa plec, adica pana duminica. Tot cu palavrageala si poate vreun desen, ca in ultima vreme nu mai stiu altceva.  

Bla bla bla, am tulit-o sa imi curat tricoul ca ma frige.

Go to hell, school! - And Happy Valentine's day.

Pentru oamenii într-o relație, mâine este Ziua Îndrăgostiților.
Pentru mine, mâine este joi, tre' să mă asculte la enșpe materii, nu știu nimic și deja o trecut ziua în care ar fi trebuit să învaț să iau 10.... a, da. Și apare Naruto. Partea cea mai bună a zilei, ce să zic și eu.
În fine, ăsta e din nou un random post pentru că, sincer, nu mai am timp să mai fac nimic. Desenat ioc, scris nici atât, n-am mai compus nimic de ceva vreme și crecă o să îmi si pierd din dexteritate. Ma rog, chiar dacă nu prea am avut-o, lol.
Momentan, mor de ciudă că mi-o fost lene să mă asculte mai la începutul semestrului când era mai ”pe vrute” și ca acu' am rămas printre puținii fără notă la o grămaadă de materii. Și mai am și olimpiada la romană pe cap. Am trecut și la engleză că am fost a treia, dar mi s-o nimerit să plec in Turcia fix când e județeana. Like a boss, babe. Am scăpat de muncă sâloasă in plus. Dacă tot am deschis subiectul ăsta, da, mă duc o săptamană pe-acolo și s-ar putea să lipsesc de pe blog. Doar s-ar putea, pentru ca am fost amenințată cu un Wi-fi in cameră. Zic și eu „amenințată” , că o bat pe directoare daca m-a păcălit și nu o să am prea-iubitul meu wireless. Hmm... Mă gandesc să îmi caut de pe-acolo niște chestii mai șmecheroase de desenat... că pe aici pe la mine nu se găsesc cărbuni colorați... și nici creioane din-alea mai șucare de care am vazut pe net. Huuua, oraș mic și tâmpit! Ca tot mi-am pierdut creionul rosu favorit. Aaa, da, da, da, și cercei trebuie să imi iau din Turcia. Vreau neapărat să îmi măresc colecția cu niște cercei de pe-acolo. Ou, Doamne, vorbesc o grămadă!
M-am săturat de școală! Bine, știu că majoritatea dintre noi ne-am plictisit și enervat pe moaca la câte-un prof, dacă nu chiar la toți. Da' sincer acuma, pe cine interesează să știe pe de rost la civică (,) că omul are un buget limitat și că trebuie să se încadreze in el, că un cetățean trebuie să respecte niște norme in societate... Bitch, please, astea sunt chestii pe care oricum le știi și nu e nevoie să le turui in fața ta! Profă tâmpită. Și nu e singura din nefericire. Muriți cu toții! - la profi ma refer, logic.
Bun, deja se lungește postul asta ciudat și care cu siguranță nu are sens pentru că nu stau să îl recitesc.
Acum am de învățat la civică. Scuzați aberațiile de pe ziua de azi, succes cu profii voștri tâmpiți și să aveți și timp liber.
Aaa, da. Ar trebui sa urez și o Ziua Îndragostiților frumoasă, nu?

Pălăvrăgeala + Primul desen în Paint Tool SAI.

 Mooor. Deci pur si simplu mor.

Si... am mai multe motive pentru asta.  Pentru inceput, unul din ele, logic ca sunt testele. Nu scoala, ci testele zilnice, am spus. Scoala nu ma doare prea tare, ca oricum in principiu dorm la ore, dar cand trebuie sa invat in fiecare zi pentru cate o lucrare, pur si simplu lenea incepe sa isi faca efectul peste tot in corpul meu, apoi durerile de cap vin si ele, apoi somnul din nou.
Apoi, chestiile "smart-oide" electronice ma urasc. Nu mai am spatiu pe cardul meu de memorie de 8 "giga", ca de, eu l-am umplut deja cu muzica si poze. Am sters din greseala toate pozele din laptop... Nu e mare scofala, am sters doar 9000 de poze - sper ca se observa ironia. Acum, nu mai mi se deschide Opera, si ma câcâi cu un tampit de Internet Explorer. Si ce mai e? Aaa, da. Am stricat incarcatorul la tableta si nu ma mai pot juca prea curand Subway Surf.
Ce sa zic, saptama buna rau rau.
In clasa la mine a aparut o noua moda, rubeola - sau, in termeni foarte medicali, mai nou, se cheama "ravioli". De luni, de cand s-a imbolnavit o colega, oricine se scarpina un pic mai tare e infestat. Ma simt bine ca eu am avut-o, pentru ca daca m-as fi infestat acum as fi lipsit de la ore. Nu ma deranjeaza statul acasa, dar chiar nu suport sa ma milogesc de lume sa imi dea si mie lectia la geogravarza, istorie, biologie, matematica, fizica... ma rog, v-ati prins. Si nici sa am bube pe tot corpul nu vreau. Nu. Absolut nu.
Gata, nu ma mai plang de nimic.

Si, dupa cum am promis in postarea trecuta, imi voi pune prima lucrare in Paint Tool SAI. Fiti blanzi, va rog. E prima! Si ma simt cum nu se poate mai mandra.
 
Dupa cum vedeti, cam are numele blogusorului meu pe ea. Asta pentru ca vreau sa o inscriu in concursul de creatie de pe blogul From Dawn to Dusk care cere sa desenez cum ar arata blogul meu daca ar fi un personaj. Cam masochist, ce-i drept dar... nu ma judecati, va rog!

Asa... si mai am cateva desene facute din plictiseala. Nu le-am editat deloc, mi-a fost prea lene.

Primul e Lavi din D.Gray Man, ceilalti doi ar trebui sa Ciel Phantomhive din Kuroshitsuji si o adaptare varianta "sad" a lui Light Yagami. Ce-i drept, sunt facute de ceva vreme, dar nu am putut rezista sa nu le postez.
Vad ca postarea mea deja se lungeste. Promit ca revin repede cu un nou capitol Light my Darkness. Bine, pe Wattpad sunt cu 2 capitole cred inainte, dar cand vine vorba sa postez si pe blog, pur si simplu uit.
 V-am pupat!