"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."
Se afișează postările cu eticheta Anime. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anime. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Chihayafuru #

M-am indurat si eu saptamana asta sa ma mai uit la un anime.

Cum l-am ales?
Simplu. Aveam o lista de cateva anime-uri pe care mi-ar placea sa le vad si am tras la sorti. Din nefericire, toata treaba asta a durat cam o ora. Stupid, e greu sa iti alegi anime-ul.
Revenind.

Ce m-a facut sa il aleg? Sincer, nimic altceva decat design-ul. Este acolo un baietel Taichi atat de dragut, incat nu i-am rezistat. Chiar daca la inceput m-am uitat pentru el, apoi am fost impresionata si de alte lucruri.

Ce mi-a placut? Aproape tot. Povestea este una extrem de frumoasa, chiar daca rezumatul nu o pune cu totul in valoare. Totul incepe cu un flash-back , unde Chihaya Ayase este o fata care nu are niciun vis. Adica are doar unul, sa o vada pe sora ei fotomodel, cea mai celebra din Japonia. In scoala elementara, noul elev transferat dintr-o alta regiune si cu un accent cam ciudat,  Wataya Arata, este marginalizat de toti mai putin de Chihaya. Prietenul ei mai vechi, Mashima Taichi, o ameninta ca va fi ignorata daca continua sa vorbeasca cu noul coleg. Ceea ce nu s-a intamplat... decat o zi. Noul coleg joaca cu Chihaya un joc de karuta, acesta fiind mobilul intregii actiuni. Taichi, Chihaya si Arata vor juca karuta impreuna si vor fi cei mai buni prieteni, asta pana cand ii despart anumite lucruri. Cei doi baieti se muta, lasand-o pe Chihaya cu jocul de karuta si noul sau vis, sa devina cea mai puternica jucatoare din lume.
Cand intra la liceu, Taichi si Chihaya se reintalnesc, formand un club de karuta. De aici incepe actiunea propriu-zisa din primul sezon, pe care abia ma stapanesc sa nu o povestesc.
Bun, problema este ca in afara de poveste, mi-au placut si personajele. Lor li se dezvolta si li se schimba caracterul pe parcursul sezonului. Daca la inceput te faceau sa le dai o palma in fata, acum le iubesti. Sau invers. Au personalitate as putea zice. Bineinteles, Taichi este personajul meu favorit. Este atat de adorabil si ododosibil indiferent de ce stare are. Poate sa fie vesel, gelos, arogant, idiot, bucuros, inteligent ca tot dragut ramane.

Ce nu mi-a placut? Hm, poate ca trebuie sa astept sa se termine si al doilea sezon ca sa ma uit si eu la el? Nu, glumesc. Nu mi-a placut faptul ca Chihaya este prea dedicata jocului de karuta. Nu mai vede nimic in afara de asta. Nu vede cum il face pe Taichi - deci si pe mine - sa il doara, nu vede cand isi raneste prietenii, nu isi da seama de ceea ce simt altii pentru ea si nu realizeaza ca propriul ei viitor nu sta agatat chiar de un joc. Inteleg, asta e personalitatea ei. Asa a fost ea conceputa si o iubesc asa cum e. Dar din cauza faptului ca e fixata pe acel joc, nu vede foarte multe lucruri din jurul ei. Dar asta e personalitatea ei, poate ca numai eu sunt care cea care vede din dedicarea de sine ceva rau in unele circumstante.
*Bine, am eu o problema cu ea, pentru ca este evident ca amandoi baietii simt ceva mai mult decat o simpla prietenie. Fiecare simte ca Chihaya le apartine. Si chiar nu stiu pe cine va alege Chihaya cand va realiza si ea treaba asta, desi eu ma roooooog sa il aleaga pe Taichi.*

Cat de mult mi-a placut? Suficient incat sa stau de la 11 la 3 jumatate noaptea sa descarc poze de pe toate site-urile pe care le stiu. Plus cele de a doua zi. Si cele de a treia. Acum am 200 si ceva de poze si ma oftic ca nu mai gasesc altele. Seriously, de ce se gasesc atat de putine? Cu alte animeuri am si 500.

Mda, il recomand tuturor. Nu conteaza ce gen iti place, anime-ul acesta cu siguranta te va face sa il urmaresti in continuare, pana la capat, chiar daca ai o multime de alte lucruri de facut. Cum, de altfel, aveam eu. Aaa.. ii dau nota 9,5 din 10. Ii scad pentru ca pe Taichi al meu il fac sa sufere.

luni, 7 ianuarie 2013

S-a terminat cu lacrimi si tristete. K.

Deși pare un titlu foarte dramatic, în postarea aceasta nu voi face decât sa îmi spun părerea despre un anime ce m-a impresionat la maxim. Surpriza sezonului, nu este vorba decât despre anime-ul K sau K Project sau Project K. Nu aveam mari așteptari de la el pentru că nu avea niciun rezumat, niciun detaliu, nimic decât o poză cu niște personaje desenate frumos. Arta lui a fost principalul motiv care m-a făcut să îl încep. 


Deși l-am început cu un motiv total absurd, din primul episod m-a făcut să vreau să mă uit în continuare, mi-a oferit acea poftă de a-l viziona. Nu voi încerca să îi fac rezumatul, nu vreau să dau indicii nimănui. Trebuie ca toți să treceți prin același suspans, căci altfel unde mai e farmecul? (I am sadist, I know.)
Revenind, acțiunea e plasata într-un viitor diferit, pentru că un anume cercetător a descoperit o sursă de putere. De atunci, nu guvernul sau președintele conduce țara, ci cei 7 regi ce au nume diferite culori.
Isana Yashiro, un elev normal aparent, este prins în mijlocul conflictului dintre regi, deoarece arată exact ca și criminalul unui subaltern al Regelui Roșu. Chiar dacă la început el era sigur că nu a comis crima, mai multe evenimente îl fac să nu mai fie atât de convins de acest fapt. 
Mi-a plăcut totul la acest anime. Deși sunt mai mult o fană a genului romance, acest anime chiar nu avea nevoie. Este atât de... nu știu... trebuie să nu mai fii atent la nimic altceva ca să poți pricepe cursul acțiunii și ca să poți ințelege cât de cât mintea personajelor și faptele lor. Spun că doar „cât de cât” deoarece mereu totul este imprevizibil și nu poți ști ceva sigur. Chiar și finalul, deși s-a lăsat cu lacrimi la mine, este suficient de abstract. Nici dacă aș vedea anime-ul de mai multe ori probabil nu aș ințelege tot, dar acesta este propriul său farmec. Mă refer la faptul că la un moment dat de plictisești când știi ca finalul va fi unul fericit și aștepți ceva care să îți pună mintea un picuț la încercare.
Mi-aș fi dorit, vorbind din punctul de vedere a unei fan-girl, poate alt final, mai fericit. Dar, vorbind realist și cu capul pe umeri, un altul nu ar fi fost mai potrivit. De ce vorbesc atât de mult despre finalul ăsta? Pentru că el m-a marcat cel mai mult. Arată ce înseamnă sacrificiul, prietenia și chiar și iubirea. 
Ca să închei, pentru că deja mă lungesc cu post-ul ăsta și încă mai am muuuulte laude de adresat, voi pune niște poze cu personajele absolut geniale din acest anime și vă sfătuiesc să vă uitați la el: