Sweet Fifteen

Ai 15 ani, vrei sa muţi munţii cu visele tale si vrei sa iubeşti.

Vrei sa te apropii de cer, încât întinzi mana vizionar spre gradientele orbitoare de albastru metalic crepuscular. Închizi si deschizi ochii la intervale fixe de timp, simţindu-ti genele pe pometii bruni pronunţati. Nici tu nu stii de ce, insa te gândeşti continuu la cele mai ciudate lucruri. The Smiths si melodiile lor îţi copleşesc conştiinţa. Crezi ca esti profund, te închipui scriitor sau artist in ceva timp. Îţi pare ca deschizi ochii când îi închizi de fapt, ceaţa orbirii nu te sperie, si te doare amar când esti nevoit sa gravezi imagini certe pe retina prea sensibilă. Ti-e teamă de tine, de ne-existenta ta, de modul în care te-ai putea pierde instant. Reacţii tardive te fac sa sughiti si sa imiti plânsul, gândurile disparitiei te macină, ca poate esti privit de cineva, de ceva, de orice, de tot. Totul, simbioza albastrului cu norii, îţi e în mâna. Ridici acea mana iar spre cer, după ce ai restrâns-o câteva minute pentru ca amortise si te furnica.

Fredonezi mut melodii, balade, vieţi. Versurile lor se potrivesc cu tine, pentru ca ai 15 ani si vrei sa simţi totul. Esti vânător de sentimente, absorbi si însusesti. Esti o osmoză de prea multe lucruri, multe necomplementare, multe incat se combina cu pielea ta, cu epidermele fiintei tale si le altereaza. Ti-e lene, absurd de lene, măcar sa retii gândurile tale.

Vrei sa anticipezi viitorul, sa îl petreci într-o secundă, sau poate într-o noapte. Vrei sa-l stii si sa nu te ia prin surprindere, sa nu regreti niciodata nimic. Zici cuvinte absurde si nu realizezi cat dor. Ai doar 15 ani si esti un fraier, muritor, visator....

Incerci sa te indepartezi de realitate si sa ii gasesti substituitori. Nu reusesti, deci te camuflezi in prieteni. Te injuri singur in minte si iti vine sa plangi. Iti curg lacrimile....

..... si le zambesti.

Ai 15 ani, vrei sa te iubesti, si lumea-i asa mare.