Day 03 - Durerea. Viata. Chinul.

03. Parerea ta despre droguri si alcool. 

Durerea. Viata. Chinul. Bucuria. Suferinta. Despartirea. 

De ce sentimentele cele mai profunde provoaca cele mai multe catastrofe? 

De ce trairile de neuitat se pot uita in urma unor vicii? Ele sunt provocari ale vietii, ale maturizarii persoanei... sunt dovezile nepalpabile, dar vizibile  ale efemeritatii timpului. Ale schimbarii. Ale continuitatii. 

Stiu ca nu sunt singura care crede asta despre ele. Si stiu ca unele persoane isi gasesc comfortul temporar in consumarea lor. Stiu ca spuneam odata cuiva "E viata ta. Faci ce vrei.".... Iar el intelegea dezamagirea mea. Inceta. [...Stiu... Bat campii... Dar o sa vedeti unde vreau sa ajung...] Prin aceasta fraza, persoana aceea, extrem de speciala pentru mine in trecut, parca imi vedea in suflet ca nu doream sa procedeze intr-un anumit mod. Subintelegea grija pe care i-o purtam. Si continua singur, exact ceea ce gandeam eu : "Stiu. E viata mea si fac ce vreau cu ea. Dar am grija si o protejez." ... Stia ca nu doream sa cada sub influenta viciilor nocive, ce provoaca dependenta si durere. Parerea mea ... este ca nu trebuiau sa existe. Mi-am dorit demult sa pot face ceva, dar in afara de convingerea impotriva lor, nu aveam nimic. Si inca nu am. Dar pasiunea mi-a mai pierit. Chiar eu m-am intrebat de vreo cateva ori "oare care este senzatia in care atatia oameni gasesc placere?" ... si poate ca partea mai intunecata a mintii mele poseda o puternica dorinta de consum a drogurilor sau a alcoolului. Dar acum cred ca a pierit. Mai glumesc cu pritenenii, cand sunt prea ... energici, nebuni sau .... prosti "Ce faci mai, te-ai drogat cu morfina, sau ai bagat degetu-n priza?"... Dar nu e nimic mai mult decat o gluma. Si sper ca asa va ramane. 

Nu doresc nimanui sa cada sub influenta lor, sa ajunga dependenti de ele, sa renunte in favoarea drogurilor/alcoolului la viata lor.  Insa nu pot face nimic. Chiar nimic. Nimic pentru a-i ajuta. Si imi pare rau.