Nu te supara!

Stau ... Pe fotoliul scund si care acum pare mai tare, cu luna deasupra-mi si lacrimile crude cu greu potolite. Incerc sa mi le sterg, sa fiu tare, dar nu pot. Imi e greu fara tine, cand stiu ca nu mai dispun de alinarea ta. Cum sa imi cer scuze pentru ce am facut? Ma gadesc la tot, la toate actiunile mele inconstiente.... La faptul ca nu stiu de ce esti suparata pe mine! Crede-ma, nu am vrut sa te ranesc, sau sa te fac sa iti pierzi incrdderea in mine. Mi-e atat de greu. Te sun, te sun, te sun. Si de fiecare data imi inchizi. Incerc sa fac ceva sa ma auzi, te strig cat pot de tare in mintea mea, dar stiu ca nu ma auzi... De ce trebuie ca lungimile gandurilor sa fie atat de limitate? Sa nu poata iesi din propria persoana? De ce nu imi poti citi mintea sa vezi cat de tare imi pare rau ? Macar spune-mi, raspunde-mi o data... Si zi-i ce am facut. Vreau sa stiu!. Sa pot repara! Sau macar sa imi pot sincer cere scuze. Este noapte, suficient de tarziu incat ai mei sa nu ma mai lase sa sun! Daca era zi , daca soarele ar fi stralucit pe cer, as fi facut tot ce as fi putut sa dau de tine. Vorbeste cu mine! Sau cu oricine altcineva!
Incerc sa iti scriu asta, dar nici macar atat nu mai pot. Siroaie de lacrimi fluizi imi impodobesc obrajii, iar roseata de copil ma cuprinde. Te rog, asculta ce am de spus. Gandeste-te la clipele petrecute impreuna. Gandeste-te ca eu nu voi fi linistita. Sau macar nu pretinde ca nu am fost niciodata prietena ta. Mereu ai putut avea incredere in mine, de ce nu crezi si acum?
Sunt sigura ca nici macar nu mai are sens ce scriu.. dar sunt de asemenea convinsa ca tu vei intelege, daca vreodata vei citi asta.
P.S: Tot ce am scris este pentru ea, prietena care m-a sustinut si fara de care nu pot fi fericita. Iti simt lipsa si mi-e dor de tine. Te rog, iarta-ma pentru orice as fi gresit. Si spune-mi si mie!
Gandeste-te ca nu sunt decat o persoana ce nu cunoaste durerea, doar presupune senzatia. Nu fi atat de dura, inainte sa auzi ce am de spus...