Ma poti auzi? Strig spre tine, cu toata suflarea mea. Strig neincetat, cu glas evanescent, ce abia mai poate indura singuratatea. Toata fiinta mea te vrea inapoi, toata lumea mea iti simte lipsa permanent. Imi tii in tine rasuflarea, mi-ai inchis in tine speranta, m-ai lasat goala pe dinauntru. Ce pot face fara speranta, ce pot face fara tine? E atat de greu sa supravietuiesc, plang din nou. Nu mai vreau sa sufar. Te rog, raspunde strigatelor mele! Asculta-le! Vino inapoi!
Toata lumea mea iti simte lipsa permanent. Cerul mi-e stricat de nori incarcati cu lacrimi tarzii, soarele mi-e alterat de viata ta, natura mi-e-afectata de zambetul tau acru, iar amarul mi-e-ndulcit de amintirea ta. Deci de ce? De ce nu-mi asculti tipatul crud? Nu vreau decat atat - speranta-mi inapoi... inainte sa fie conjugata de tristetea cu care ma privesti, de departarea cu care-mi vorbesti si de confuzia cu care ma atingi.
Vino! Vino! Vino!
P.S : I`ll never forget you, even if you`d tell me to do so.
Ai scris superb!Eu cred că el te aude..cu urechile sufletului!
RăspundețiȘtergereMersi . Si eu vreau sa ma auda. Nu mai pot tipa....
ȘtergereEl e acolo, si te cauta.
RăspundețiȘtergereTu esti aici, si il cauti.
Intr-o zi drumurile voastre se vor intersecta....
Sper! :o3
ȘtergereFoarte emoţionantă postarea, m-a marcat cel puţin pentru toată seara asta...
RăspundețiȘtergereDee.
Sper ca atunci cand imbatranesc (mai tare) sa nu uit ce transmiti tu aici... fie pentru propria simtire..fie pentru sensibilitatea de care tre' sa dau dovada pentru altii.
RăspundețiȘtergereBlurOfFives