Jar si fum ...

Near to you! 

Ma simt ciudat. Ma simt confuza, de parca nu sunt unde ar trebui sa fiu. Dar unde e locul meu? Am crezut ca ar putea fi in bratele tale linistitoare, ascultand rasul tau sincer si candid. Am crezut ca ar putea fi in fata ta, pentru a-ti vedea permanent privirea ocrotitoare si chipul tau, al unui Fat-Frumos, lipsit de cal si de armura. Am crezut ca ar putea fi deasupra ta, pentru a-ti putea veghea siguranta asemenea unui inger, asemenea ingerului tau. Am crezut… Gandul s-a scurs prin aripa neiertatoare a timpului. Nu mi-a iertat greselile. Nu mi-a iertat zambetele neindemanatice, interzise, plansul mut, dar asurzitor, visul crud, dar imbietor. Nu mi-a iertat mangaierile primite fara ingaduire, soaptele suave, gratioase, a caror vanitate ingamfata punea stapanire asupra mea.

                Eu nu consider tot ce-a fost o greseala repetata, o consider realitatea cruda, dar macar o realitate. Nu poate fi doar inchipuirea firii mele. Nu poate fi ceva intamplator. Daca s-a intamplat ceva, a fost pentru ca trebuia sa se intample. Daca acum nu mai e nimic, este pentru a invata sa lupt, sa ma zbat pentru ceea ce cred, pentru a infrunta insasi viata mea, insasi fiinta existenta. Daca nimic nu se va mai intampla, este pentru ca nu a fost sa fie...

                Confuzia imi trece prin piele, prin pori, se omogienizeaza cu atmosfera, cu boarea neinteleasa inconjuratoare. Simbioza, osmoza blanda dintre ele imi arata realitatea, visul meu nestingherit... locul meu profan si pueril, a devenit unul sacru. Boarea aceea il face sfant, il face locul meu. Daca ai veni aici, acum, acest loc ar fierbe in laturile lui angelice, in farama lui de viata. Totul ar fi scrum, impreuna cu jarul sperantelor mele senine, solidare.