"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."

vineri, 13 iulie 2012

Day 05. - Speranta moare odata cu mine.

05. Un moment in care ai vrut sa iti iei viata. 

Au fost atatea momente in care nimic nu mergea cum imi doream, atatea clipe grele in care pierdeam pe cineva, atatea griji complicate pe care nimeni nu le intelegea. Insa niciodata nu am dorit sa nu mai traiesc. Niciodata nu am vrut sa renunt la ceea ce am. Indiferent daca eram fericita sau nu, viata este mult mai presus de atat. Nu am trecut nici prin dureri inimaginabile, dar nici nu pot spune ca am avut o viata usoara. Lumea spune ca e simplu sa fii cine esti, insa nu e chiar asa... Am fost intr-o cautare profunda a personalitatii mele de-a lungul anilor,personalitate pe care nici acum nu o cunosc atat de bine, pentru ca uneori ma surprind reactiile mele involuntare, negandite.  Sunt impulsiva, adevarat, dar cu limite. Sunt neglijenta, dar cu ce trebuie. Sunt serioasa cu ce promit, si neserioasa cu cei care ma mint. Sunt eu... imi pretuiesc viata si tot ceea ce detin - familie, prieteni, sentimente. Si... stiu ca in adancul sufletului meu, indiferent de complicatiile vietii, exista speranta pana in ultima clipa. Clipa in care mi-e sortit sa mor... 



2 comentarii:

Spune-mi ce crezi :o3 :