"In saracia sentimentelor si gandurilor mele, cuvintele tineau loc de orice, erau forma lasitatii mele in fata realitatii celei adevarate, forma labartata de a fi a cuiva care nu e, care se face ca e, care-si cauta un inlocuitor, imaginea isterica a deficitului meu de viata."

vineri, 26 octombrie 2012

Doar toamna din mine vie-i.

Simt cum vie-i lumina moarta, rosiatica de toamna,
ce-mi strapunge corpul cu adancul ei.
Vie-i si-a pomului frunza natanga, 
infigandu-si in mine colturile umede de fier. 
Vie-i speranta efemera, juvenila din ochii fierbinti de cer. 
Si vie-i a smaraldului topit de vara aer
ce-si ineaca viata-i pustie-n mine.
Insa e-o viata care moare, 
moare-n via-i deshidratare monotona. 
Si moare incet, incet, incet
dureros, nostalgic, sangeriu.
Moare-n vis si totusi moare. 
Numai toamna din mine vie-i. 


3 comentarii:

Spune-mi ce crezi :o3 :