Si totusi visez...

Aici este poezia cu care am participat la Concursul Libris de pe blogul ............Secrets from Books......... si, desi nu am castigat, mi-a placut enorm de mult sa o compun. 

Si totusi visez....

Visez… acolo, pe edenul pamantean de roua pura, jad lucios,

Cu ochi-nlacrimati de sperante-nsirate pe jos,

Riscand totul pentru ceva incert….

Visez… in paradisul meu inert, incoerent.

Trec… Dintr-una-n alta, din viata-n chin, din chin in iad,

Si totusi sper ca al meu cer alterat

Va reveni la puritatea lui de-odinioara diafana

Aceea, mult dorita de voina mea bolnava.

Traiesc… intr-un cosmar angelic chiar, necunoscut,

Iar viata mea depinde de tot ce tu ai vrut.

Si mi-ai trimis scrisori insangerate

Invelite-n albastrul limpede si mincinos al ochilor tai.

Si le urmez … Le urmez cu tremuranda-ardoare

Vreau sa te am… Nu mai am rabdare!

Sa-ti simt atingerea molatica, evanescenta-ncerc

In mesajul filelor la sfarsit semnate cu-n amplu semicerc…

Himera fiintei tale din neant venita m-a-ndrumat

 Sa uit de tot, de toate,

Sa abandonez vechea mea viata plina doar de necurat

Si sa-mi dezlantui pretutindeni copilaria…. Poate!

Stiu ca usor ma striveste-amurgul simplu, rece

Si stiu insemnatatea unui gest febril, minuscul ce conteaza.

Dar nu fac absolut nimic. Constientizez doar ca am o rana….

Insa te urmez orbeste.

Mai vars o lacrima infometata de tine ce-mi vibra in piept.

Sunt fragila… stiu… dar macar incerc. Si sper…

Ca intr-o noua zi… Cu-n nou hieratic rasarit, 

Cand cea de-a treisprezecea scrisoare se va adeveri,

Privirile noastre vii din nou se vor intalni.

Visez… sa ma inalt din acest haos crud…

Sa vad rasaritul vital … dincolo de treapta lumii mele,

Sa simt ascunsul din ale tale treisprezece scrisori….

Pline de cuvinte dulci… ce dor…