Bloodshot eyes.

Vedeam prin ochi insangerati un praf de vis si-o pulbere de tine. Era atat de plumb, doar ca atat de vie! Iti plimbai mana pe fata mea, iti gravai amprentele in mintea mea. Vedeai prin fatada acra si rigida vizibila tuturor. Simteai neputinta-mi. O sorbeai. Iti placea. Profitai de ea.
Vedeam cu ochi insangerati realitate visinie. Tu o nuantai, o faceai sa fie vie! Imi inlocuiai ambiguul soare, imi absorbeai virilitatea cerului. Iti doreai sa te vad numai pe tine. Simteai nesiguranta si zambeai. Puteai fi totul prin ochi-mi insangerati. Dar ai plecat, iar ochii mi i-ai lasat asa.
Vedeam prin ochi insangerati focul intunecat al privirii tale ce mintea. Dar nu am vrut sa cred in el. Am asteptat pana ai plecat si mi-ai lasat inima scrum. Apoi focul s-a stins, au ramas doar lacrimi jaratice de plumb.
Si chiar si oarba, prin ochi insangerati vedeam fantoma ta. Atat de mult am vrut iubirea-mi sa persiste. Ea era singurul lucru pentru care traiam si muream in fiecare zi in propriu-mi cotidian sumbru. Mi-ai luat lumina, si inima, si gandul. Mi-ai luat totul. Ai lasat in schimb un corp gol, cu ochi insangerati.